Viata noastra interioara
Acest domeniu ar putea sa ne ocupe toata vara. Insa el este adesea neglijat, in favoarea altora mai vizibile, mai urgente, dar cu siguranta nu mai importante. „Cine sunt?“, „de unde vin?“, „catre ce ma indrept?“
Sa incepem prin a ne face un portret in cateva cuvinte, dar fara sa utilizam niciun atribut social (nume, origine, locatie geografica sau diploma.
Avem dreptul sa ne declaram sexul, care este un dat natural). Sa folosim numai calificative subiective asupra persoanei care suntem. Un fel de autoportret de temperament, caracter si experienta.
Ne place acea persoana? Am vrea sa schimbam la ea anumite elemente? Am incercat deja ceva in acest sens (terapie, dezvoltare personala, retragerea pentru o perioada in singuratate)? Cu ce rezultate? Ce calitati esentiale credem ca avem? Ce defecte? Ce regretam mai mult?
Care este principalul nostru complex de inferioritate? Daca zana cea buna ne-ar da acum o calitate in plus, care ar fi ea? Suntem de acord sau ba cu imaginea pe care ceilalti o au despre noi? De ce suntem mandri si de ce ne este rusine? La ce anume ne infuriem mai repede si ce anume ne sapa moralul?
Ce ne face cu adevarat placere si ce ne face sa plangem? Credem ca avem vreun talent care nu a fost exploatat pana azi? Am dori sa avem pe cineva ca noi insine drept cel mai bun prieten? Am putea conta pe el?
In general, dimineata, la trezire, suntem mai degraba multumiti sau nu de noi insine? Ne simtim spontan optimisti sau mai degraba tristi? Avem senzatia ca suntem norocosi sau nu? Ce spun cei apropiati?
Oricare ar fi varsta, ne simtim adulti sau nu inca? In raport cu aspiratiile si idealurile noastre, pe unde ne situam? Pe calea cea buna? In impas? Progresam? Daca sunt probleme,ele sunt mai degraba din vina noastra sau a nenorocului?
Ne consideram mai degraba dotati pentru viata si pentru fericire sau nu prea? Si de ce nu? Care sunt valorile noastre cheie? Cei care ne inconjoara le cunosc? Am fi gata sa ne sacrificeam pentru un ideal? Pentru care? Pentru cine? Sau nu?
La capitolul cunostinte, bagajul nostru ne este suficient? E prea usor? Vrem sa facem ceva in acest sens in aceasta vara? Impasurile noastre culturale ne impiedica sa fim la inaltime si sa fim apreciati de ceilalti?
Ce sa citim luna aceasta? Niste romane politiste, pe plaja, pentru relaxare? Sau o mica enciclopedie filozofica? Simtim ca am exprimat pana in acest moment toata creativitatea de care eram capabili?
Sau este ea contrazisa de viata pe care o ducem? Ce putem face ca sa ne fie mai bine din acest punct de vedere? Si Dumnezeu? Ce loc are viata religioasa sau spirituala in noi? Am fost crescuti intr-o anumita religie? Daca da, unde a ramas ea? Ritualuri, credinta sau numai amintiri din copilarie? Avem intrebari despre sensul vietii, rolul nostru in lume? Moartea ne nelinisteste?
Daca da, preferam sa deschidem televizorul pentru a scapa de ideile deranjante sau meditam si vorbim despre aceste lucruri? Avem interlocutori preferati? Avem un maestru? Avem o practica spirituala curenta (rugaciune, meditatie, lecturi care ne inspira, etc.)?
Daca suntem credinciosi, asta vine din copilarie sau in urma unei convertiri, revelatii, unei experiente mistice sau unei intuitii puternice asupra realitatii transcendente? Suntem astfel mai fericiti? Mai linistiti? Vorbim despre credinta noastra cu cei din jur, vrem sa convingem ori este un adevar personal?
Moartea ne infricoseaza sau nu? Ne gandim des sau rar? Preferam sa evitam subiectul, cu altii si cu noi insine? Sau poate ca perspectiva mortii ne ajuta sa traim mai intens, mai profund…
Daca ar fi sa ne reincarnam, ce am dori sa fim? Daca am putea sa ne refacem viata, cum am face de data asta? Ar fi net diferita sau la fel?
