Viata relationala
Sa incercam in acest anotimp
Sa responsabilizam copilul, in loc sa ii dam ordine
De fiecare data cand ai chef sa ii ordoni ceva, opreste-te. In loc de asta, intreaba-l: „Ce ai putea tu face pentru a…“ De exemplu, in loc sa ii ordoni: „Nu te mai lua de fratele tau!“, ii poti spune: „ce poti face sa il convingi pe fratele tau sa iti dea si tie masinuta lui?“. Scopul acestui exercitiu este sa ne responsabilizam copiii, sa le largim mijloacele de actiune si sa le redam libertatea de a actiona.
Sa scriem o scrisoare unui amic, de ziua lui
Nu doar sa ii oferim un cadou, ci sa ii spunem clar ce simtim pentru el. Obiectivul? Sa avem o experienta de reala comunicare cu acea persoana. A indrazni sa te arati in totala vulnerabilitate poate fi semn de siguranta.
Mergi cu fiul sau fiica mai mare la un concert
Daca ne interesam de lumea lui, ii aratam ca il apreciem ca persoana. Este o ocazie de a iesi din rolul traditional de parinte.
Sa angajam un dialog real cu parintii nostri
Sunt intrebari neadresate vreodata? Sa mergem sa le spunem ce avem pe inima. Pentru a avea si punctul lor de vedere, trebuie sa ii ascultam si pe ei, sa scoatem la iveala lucruri nespuse si sa reinnodam astfel dialogul real. Poate fi un moment de intimitate, o reconciliere in profunzime, ca de la adult la adult.
Parerea expertului – Persoanele pe care le intalnim sunt ca niste oglinzi pentru noi
Un mecanism inconstient vine sa influenteze majoritatea relatiilor pe care le avem cu cei din jur: proiectia.
Ii imprumutam celuilalt gandurile, sentimentele, emotiile care ne apartin si pe care nu le vedem la noi insine. Astfel ca cei pe care ii intalnim sunt ca niste oglinzi ale noastre.
Daca aveti dificultati relationale, intrebati-va daca ele nu au mai survenit si cu alte persoane, daca ele nu sunt ecoul unor evenimente din copilarie.
Acest fapt va ajuta sa vedeti mai clar in voi insiva. In relatia cu copiii nostri aceste oglinzi sunt cele mai evidente. Ai remarcat ca ingerasii trag de tine exact atunci cand esti mai obosit de la serviciu?
Ei sunt, de fapt, ecoul emotiilor tale. Ei simt ca in spatele surasului de fatada se afla o mare furie. Angoasati de emotiile parintesti, ei exprima ceea ce noi tinem inauntru.
Ei simt ca suntem mai putin disponibili. Primul sfat: sa ne rezolvam emotiile pentru a nu-i pune pe ei in rol de protector. Daca ai o problema cu propriul copil, incearca sa te pui in pielea fetitei sau baietelului care erai odata, pentru a-i intelege nevoile.
(Isabelle Filliozat)
4cuvinte-cheie la care sa meditam
Intimitate: contact sincer, autentic si spontan. O relatie dificila, pentru ca cere de la ambii parteneri sinceritate totala.
Rol: sunt preponderent „victima“, „salvator“ sau „persecutor“? Fiecare din aceste atitudini, adesea inconstiente, vine din relatii de putere, de dominare, de culpabilizare…
Proiectie: mecanism de aparare curent, care consta in a atribui propriile intentii altcuiva, a vedea la celalalt gandurile, sentimentele si emotiile pe care refuzam sa le vedem la noi.
Empatie: capacitate de intelegere si de recunoastere a emotiilor altuia ca si cum ar fi ale tale. Este o valoare cruciala in psihologie, cheia armoniei dintre parinti si copii.
