Superstitiosul este un om de stiinta ratat
“Doi si cu doi fac patru. Nu stiu de ce, dar sigur fac patru!” Acest mister mi-a fost dezvaluit de fiica mea in primele ei zile de gradinita. Pe de alta parte, intr-o zi, o colega m-a admonestat cu severitate pentru ca fluieram prin birou. “Nu se fluiera in casa!” “De ce?” “Nu e bine.” “…ca ce?” “Nu e bine!!”
Cam asa arata superstitiile propriu zise. Nu vedem logica, este putin probabil sa existe una, dar noi credem cu tarie si nu ne punem nicio intrebare. Cea cu “doi plus doi” arata tot ca o superstitie, dar care vine din necunoasterea legaturii logice, rationale, din suplinirea intelegerii unei realitati prin credinta oarba.
La baza, superstitiile sunt ramasite ale animismului, acesta fiind rezultatul gandirii omului primitiv din stadiul prereligios, manifestat prin personificarea obiectelor si a fenomenelor naturii, precum si prin investirea acestora cu atribute umane.
Mai tarziu, aceste credinte si-au gasit locul in contextul religiilor, adaptandu-se de minune la mai toate.
Superstitii prevestitoare de rau
N-am sa pomenesc niciuna dintre superstitiile rau prevestitoare. In speranta ca nu le stiti, nu vreau sa le aflati de la mine si sa ma fac vinovata pentru spaime noi care sa va complice suplimentar viata.
Regasim in tezaurul universal de superstitii principalele motive de spaima ale omului: moartea, boala, saracia, rusinea, ghinionul, nenorocirea, catastrofa, cearta si… barfa. (S-au mai pierdut in timp superstitiile legate de foamete, de epidemii si de razboi.)
Copiii contribuie si ei la dezvoltarea fondului universal de superstitii, cu spaimele lor specifice: bataia, repetentia, stagnarea din crestere sau, cel mai grav, pierderea unuia sau a ambilor parinti.
Desigur, naturile luptatoare nu s-au lasat descurajate de incidentele de rau augur si au inventat superstitia-antidot pentru fiecare. Astfel, daca e musai sa te intorci din drum, pentru ca totusi sa nu-ti mearga rau, te asezi pe un scaun si numeri inapoi, de la 7 pana la 1, ca sa te intorci, intr-un fel, la momentul initial al plecarii. Si mai sunt unele cu pasi facuti cu spatele, cu scuipat peste umar sau primitul a trei palme pe spate in diverse imprejurari pe care mi-am propus sa nu le mentionez.
Aparitia si perpetuarea superstitiilor precum si permanenta lor adaptare le realitatea istorica, pot fi explicate din varii perspective: etnologica, antropologica, religioasa. Am ales de aceasta data perspectiva psihologica, cea care pare cea mai relevanta in explicarea rezistentei in timp a superstitiilor si atasamentului individual de acestea.
„Superstitiile au la baza gandirea magica, credinta (speranta) ca omul poate preveni, influenta si chiar anula evenimentele prin efectuarea anumitor ritualuri”, este de parere expertul nostru, psihoterapeutul Virgiliu Ricu.
„Superstitiile si ritualurile abunda in cazul tulburarilor obsesionale, ceea ce sugereaza ca superstitiile apar pe fondul unei anxietati crescute. Asemenea omului primitiv, obsesionalul «simte» ca pluteste in aer un pericol iminent si ca pentru a-l indeparta trebuie efectuate anumite ritualuri.
Conform psihanalizei, acest pericol reprezinta agresivitatea negata a obsesionalului iar ritualurile sunt modalitati magice prin care acest pericol este tinut sub control.
Si oamenii normali, relativ sanatosi, incep brusc sa creada in supersititii atunci cand trec printr-o perioada de criza. Cand reperele noastre, lucrurile pe care ne bazam, se prabusesc brusc, suntem tentati sa alergam la astrologi, ghicitori, vraci, samani etc.
Supersitiile sunt o consecinta a sentimentului de vulnerabilitate al omului in fata unui univers impredictibil si posibil ostil, iar ritualurile aferente incercari de a crea o iluzie de control asupra unor situatii resimtite ca incontrolabile.”
Firile optimiste, cei care vor cu orice pret sa se bucure de viata, au adoptat niste superstitii pe care le-as numi compesatorii. Ai varsat paharul cu vin pe masa? Minunat! Te asteapta bogatia. Ai spart si paharul? Si mai bine! Ai spart ghinionul. Ploua la nunta? Minunat! Semn de belsug in casnicie. O pasare ti s-a slobozit pe umar? Mare noroc te asteapta! Ca sa nu mai vorbim de norocul pe care-l ai daca ai calcat in ceva mai special…
Psihoterapeutul Virgiliu Ricu explica: “Relatia kk – bani este surprinsa nu numai de credintele populare (despre omul cu noroc la bani se spune ca a mancat mult cacat cand era mic) dar si de psihanaliza. Interesul pentru putere, bani, ca si anumite trasaturi gen generozitate (a face un cadou) vs. zgarcenie, ordine vs. dezordine, curatenie vs. murdarie, apar in perioada stadiului sadic – anal (1,5 -3 ani), cand copilul invata sa-si controleze sfincterele.”
Rebelii si originalii inverseaza polaritatea unor credinte: pentru ei, numarul 13 sau pisica neagra sunt aducatoare de noroc.
