Visele sub lupa stiintei
DE CE ANUMITI OAMENI VISEAZA SI ALTII NU?
Toata lumea viseaza. Problema e ca nu toata lumea isi aminteste. O capacitate injust distribuita la nivel de populatie: din cei intrebati de-a lungul timpului numai 10% spun ca isi amintesc in fiecare dimineata ce viseaza, si alti 10% spun ca niciodata nu isi amintesc nimic de peste noapte.
Media se situeaza in jur de doua vise amintite pe saptamana, dar se imparte – in chip curios – intre cei care viseaza catre inceputul saptamanii si cei care viseaza in weekend…
Mai multi cercetatori au observat ca femeile isi amintesc mai des decat barbatii, si aceasta tendinta se accentueaza in perioadele de stres. Sa viseze femeile mai des decat de obicei?
Michael Schredl, psiholog german, spune ca explicatia tine mai degraba de atitudinea mai deschisa a femeilor fata oniric si imaginar. Cu cat acordam mai multa importanta viselor, cu atat e mai probabil sa ne amintim de ele.
Ultima constatare: cu cat un vis este mai intens emotional, cu atat are mai multe sanse sa ramana in memoria treaza.
Dar studiile par totusi sa ignore circumstantele trezirii in amintirea viselor. Daca trezirea e lenta si progresiva, exista mai multe sanse sa ne amintim decat daca e brusca.
DE CE AVEM VISE URATE?
Sa nu confundam cosmarurile cu fricile noastre nocturne. Acestea din urma (pe care neurologia le interpreteaza drept descarcari ale sistemului nervos) survin in faza de somn lent stabilit sau somn profund (stadiile 3 si 4). Ele nu contin imagini onirice elaborate si nu dau prilej de manifestare niciunei amintiri, mai ales la copii.
Cosmarul trebuie definit bine. Intr-un studiu canadian i s-a spus „vis deranjant, a carui imagerie vizuala este destul de puternica incat sa provoace trezirea“ si reprezinta o problema pentru 5 sau 7% dintre cei intrebati.
Aceasta cifra urca la 25% la cei care au probleme psihiatrice si la 27% pentru alcoolici si toxicomani. Dar, cu toate acestea, nicio patologie psihiatrica propriu-zisa nu a putut fi corelata in profunzime cu cosmarul. Poate cu exceptia sindromului posttraumatic de stres, in care scena traumatizanta revine obsesiv…
DESPRE CE VISAM?
Visam despre toate, dar mai ales despre ceea ce ne preocupa. Copiii viseaza mai des despre mancare (dar si animale), adolescentii, despre sex, adultii despre munca sau familie. Aceste continuturi ocupa cam 30-50% din visele noastre.
In restul timpului, retraim traumatismele (30%), visam la chestii imposibile (zborul, cel mai des), plonjam, in abstractii (imagini simbolice, ganduri) sau lucruri absurde (20%). Dar ceea ce arata analizele statistice este ca nu suntem foarte diferiti in vis fata de starea de veghe.
De-a lungul anilor, visele noastre par sa se asemene in derularea lor. Sunt legate mereu de viata noastra cotidiana, de trasaturile de personalitate sau de evolutia noastra. Un studiu sugereaza ca visam diferit si in functie de apartenenta politica! In alt studiu, continutul s-ar schimba in functie de actualitate.
De Anca Rusu
