Vreau totul imediat!

Unii nu suporta sa astepte pentru a-si satisface dorintele. In lumea lor ideala nu exista nici esec, nici intarziere. De unde vine aceasta pofta nestavilita de a avea totul pe loc? Si cum se poate linisti?

Nu pot astepta, nu au rabdare, ard etapele, iar de zicala „toate la timpul lor“ nici nu vor sa auda. Totul trebuie sa se intample imediat. Fara asta, vor tranti usa si se vor duce sa caute ceva mai bun in alta parte: un interlocutor mai „inteligent”, un post sau un iubit mai bun.

Este una dintre patologiile actuale: nevoia satisfactiei imediate. Realitatea trebuie sa asculte de dorintele si impulsurile lor. Aceasta pretentie le confera alura de luptator. Sunt rapizi, eficace, iau prompt decizii.

Dar este si o sursa de angoasa: alergand spre obiectivul lor, sunt in permanenta nesatisfacuti, frustrati si nelinistiti. Suferinta lor este fizica. Au nevoie sa obtina satisfactie imediata. Creeaza in jurul lor adevarate turbioane de disconfort, nemultumiri si stres. Aceste persoane au fost „centrul atentiei familiei sau anturajului”, explica psihologul Aurelia Mocanu. „De aici vine dorinta de a avea totul aici si acum, ca rezultat al invatarii. Unora li s-au impus anumite exigente si pretind aceleasi standarde de la ceilalti.“ Ce ii determina sa se comporte astfel?

Un perfectionism infantil

In spatele acestei nerabdari se ascunde o intoleranta la notiunea de „durata” sau la aproximare. Pentru ei nu exista decat cuvintele „azi, acum, da, se rezolva”. Este caracteristica anumitor perfectionisti, care cred ca trebuie sa obtina intotdeauna ce e mai bun din orice. La originea dificultatilor pe care le au se afla cateodata o copilarie plina de rasfat. Cand parintii ii satisfac toate dorintele copilulului, acesta creste cu ideea ca toata lumea va asculta de el. Ziua in care, adult fiind, intampina primul obstacol, este dramatica. Fiindca sub carcasa perfectiunii lor se afla „dorinta de a fi iubit neconditionat, egocentrismul, dorinta de putere si manipulare a mediului“ – detaliaza Aurelia Mocanu. „Iar nerabdarea lor ascunde un slab control al sinelui.”

O iluzie de control

„Omul fara rabdare e ca o lampa fara ulei”, scria Alfred de Musset. Exigenta si nerabdarea sunt semnele unei lipse de incredere in sine si in viata. Nimic bun nu se va intampla daca faci lucrurile cu sufletul la gura. Sau impins de la spate de frica. „Uneori, graba strica treaba“ – spune Aurelia Mocanu. „Sa invatam sa ne maturizam si sa intelegem si nevoile sau ritmul persoanelor cu care venim in contact. Desigur, rabdarea nu este un dat, ea se invata experimentand. In afara bucuriei imediate, exista si bucuria de perspectiva.” Un alt fel de invitatie la a-ti trai, pur si simplu, viata! Observa ce se intampla in tine atunci cand asteptarea devine insuportabila. Angoasa, stresul si iritarea cresc, ceea ce nu este prea placut. Masoara si urmarile: devii nesuferit apropiatilor, nu poti sa dormi… Acest efort de luciditate poate sa-ti redea pofta de a invata sa ai rabdare.

Ce este de facut?

Accepta calitatile, dar si defectele.„Invata sa fii empatic, punandu-te in pielea semenilor tai, ca sa le intelegi nevoile si perspectiva. Apeleaza la un consilier, pentru a te cunoaste mai bine
si a-ti optimiza personalitatea. Poate ca e nevoie de o restructurare. Accepta ca toti oamenii au atat calitati, cat si defecte si ca exista limite.”
Aurelia Mocanu, psiholog

O autoanaliza nu e suficienta. „Perfectionistii sunt manipulatori cu cei din jur, din cauza nesigurantei de sine, si sunt nefericiti din culpabilitate. Asupresc pe cei din jur odata cu autopedepsirea in numele perfectiunii, apoi platesc prin gesturi de sacrificiu. Aceasta anomalie a spiritului poate lua forme patologice. In aceste cazuri o autoanaliza nu este suficienta. E nevoie de un al doilea pentru a obtine toleranta: un psihoterapeut.”
Bogdan Lucaciu, psiholog

Fiecare om are ritmul lui. „Daca toleranta la frustrare este minima si orice intarziere iti provoaca tensiune, este important ca sa intelegi ca fiecare om are ritmul si timpul sau propriu de a duce lucrurile la bun sfarsit. A vrea totul pe loc este conditia copilului care primeste imediat ceea ce cere. Este timpul ca acest «copil» sa se maturizeze. Accepta faptul ca nu esti centrul Universului, dar ca poti contribui la evolutia lui.”
Tientan Alice Ling, terapeut Gestalt

„Invat sa nu-mi mai aglomerez agenda“
Corina, 43 ani, manager de proiect

„La birou ma speteam muncind, aveam rezultate foarte bune, am castigat repede din punct de vedere profesional. Apoi am clacat. Colegii s-au plans de pretentiile mele. Seful m-a sfatuit sa-mi iau un concediu. Deodata, paginile agendei au devenit albe. Impreuna cu psihologul meu, am invatat sa nu le mai incarc: sa notez doar esentialul si sa las liber in rest. Aceste spatii inseamna de fapt timpul de care am nevoie pentru a trai.”

„Las sa treaca 24 de ore“
Silvia, 30 ani, fashion-editor

„Aceasta tehnica mi-a permis sa-mi stapanesc tendinta de a consuma fara sa gandesc sau sa ma supraincarc de munca. Eram genul care isi lua lucruri de care nu avea nevoie cu adevarat: haine, genti, chiar si cate un proiect profesional. Acum, cand imi vine o astfel de pofta, ma fortez sa astept o zi, pentru a ma gandi, pentru a vedea daca am cu adevarat nevoie de asa ceva. Si in cea mai mare parte a timpului imi dau seama ca nu am nevoie!”

Adaptare de Adriana Mocca
Ilustratie: Dominic Vartosu