De ce amânăm și cum putem să ne tratăm de procrastinare
Azi vreau să discutăm despre amânare. Mă uit spre ea foarte atentă și aștept să continue.
Amân mereu să fac lucruri…care nu îmi plac. Nu reușesc să mă mobilizez și se tot adună…continuă ea cu o voce slabă. Mă simt atât de aiurea! De vinovată! Și când amân să le fac…și când le fac, pentru că nu e ceea ce vreau. Clienta mea pare ușor iritată.
Amânarea îți dă sentimentul că ești blocat, un sentiment deloc plăcut – știi că trebuie să faci ceva, vrei să faci și totuşi e ceva care te reține.
Nu este prima dată când în sesiunile de coaching, clienții aduc în discuție procrastinarea. Manageri sau antreprenori care amână să facă lucruri importante, lucruri care i-ar ajuta să obțină rezultate mai bune, să-și conducă altfel echipele sau să-și crească business-ul. Care caută mereu argumente pentru amânările lor sau aleg să facă alte lucruri mărunte înainte. E un pattern des întâlnit. De fapt, cred că fiecare dintre noi avem momentele noastre de glorie.
De-a lungul timpului, am citit zeci de articole despre procrastinare, cărți… „Începe cu ce nu îți place” a lui Brian Tracy e o carte foarte bună pe acest subiect. Am studiat cum reacționează creierul nostru la stimuli și ce ne motivează.
Cum să nu mai amânăm și să facem și lucrurile care nu ne fac plăcere?, a fost o întrebare la care m-am gândit destul de mult. Ce am descoperit:
Primul pas e conștientizarea, iar asta presupune să explorăm ce strategii de amânare folosim și în ce situații.
În ce momente amâni? În ce arii ale vieții? Ce fel de activităţi? Cum procedezi atunci când amâni? Au fost câteva din întrebările adresate clientei mele.
Da, adresez aceste întrebari pentru că noi, oamenii, ne construim strategii. Rutine după care acționăm. Chiar și procesul de amânare nu e cu nimic diferit.
Vă invit să reflectați: Vi s-a întâmplat vreodată să începeți o activitate importantă, să vă asezați la birou și în 5 minute să vă verificați telefonul sau mailul? Sau să vă ridicați după un pahar cu apă? Sau, pur și simplu, să vă umpleți agenda cu tot felul de alte activități mai puţin importante astfel încât să nu aveți timp să vă ocupați de cea pe care tocmai ați început-o?
Constientizarea acestor rutine e foarte importantă astfel încât atunci când avem astfel de comportamente să realizăm că, de fapt, evităm să facem activitatea respectivă. E primul pas atunci când vrem să facem o schimbare.
Un al doilea aspect de explorat este motivul pentru care amânăm să facem lucruri.
Ce reprezintă pentru tine lucrul pe care ar trebui să îl faci? Care sunt nevoile tale în această situație? Ce vrei de fapt să obții prin amânare? Ce pierzi amânând? Ce valori simți că îți sunt încălcate sau amenințate? Au fost parte din întrebările pe care am continuat să i le adresez clientei mele.
Putem fi niște oameni de acţiune, care, în general, respectă termenele limită, implicați și responsabili și, în același timp, să amânăm lucrurile care ne par complicate, dificil de realizat și care ne sperie.
Poate ne e teamă că nu vom fi în stare să facem activitatea respectivă sau ne e teamă să nu greșim, să nu fim respinși sau să pierdem respectul oamenilor care contează pentru noi, poate nu avem suficiente cunoștințe sau, pur și simplu, ne e teamă de schimbare.
În spatele oricărei alegeri pe care o facem de a acționa sau de a evita acțiunea, stă o valoare.
Dacă ar fi să o definim simplu, am spune că ea reprezintă ceea ce e important pentru noi – fie că e vorba de statutul social și profesional, de relațiile cu ceilalți sau corectitudinea, iubirea, familia, etc.
Câteodată vrem doar să evităm un potențial conflict (poate valoarea noastră e armonia, pacea), sau să nu pierdem aprobarea colegilor (relațiile cu colegii, statutul). Sau, pur și simplu, simțim nevoia de puțin timp doar pentru noi (relaxarea).
Ce poți face să îți respecți valorile, să îți împlinești și nevoile și totuși să faci și activitățile care ajung de cele mai multe ori să fie amânate? Cum le aduci împreună? Ce au în comun?
Clienta mea rămâne pe gânduri. O văd cum se încruntă, încordată. Îi ofer timpul de care are nevoie pentru a umple golurile. Este vorba despre ea, despre modul în care ea schimbă perspectiva și se repoziţionează în situația adusă în discuție. Eu pot să o susțin facilitându-i procesul de gândire și să îi ofer spaţiu.
Deodată se luminează la față, semn că a găsit răspunsul care o va ajuta să depășească provocările prezente și începe să vorbească precipitat, cu entuziasm.
Da, chiar şi atunci când sunt lucruri care nu ne fac plăcere, dacă vom căuta un scop mai mare, o valoare mai importantă pentru noi care justifică acele activități, vom reuși să nu mai amânăm.
