De ce se luptă româncele din diaspora cu perfecţionismul şi ce pot face împotriva acestuia?

Shutterstock

Într-o lume în care aspirațiile noastre se întâlnesc cu presiunile implacabile ale perfecționismului, ne punem deseori întrebarea: Cât de mult este suficient?

Căutăm cu ardoare succesul și perfecțiunea în tot ceea ce facem, în speranța că ne vom depăși propriile limite și vom atinge înălțimile dorite.

Această dorință de a excela și de a ne diferenția în domeniile noastre poate fi motorul care ne împinge înainte, dar poate deveni și o capcană în care ne pierdem identitatea și bunăstarea. Perfecționismul devine o umbră persistentă în călătoria noastră spre succes, mai ales pentru femeile expatriate, aflate într-un mediu nou și provocator.

În această luptă pentru a ne adapta, ne putem regăsi prizonierele standardelor nerealiste și autocriticii implacabile, uitând adesea că perfecțiunea nu este mereu sinonimă cu fericirea și satisfacția personală.

Așadar, pornind la drum în acest articol-pledoarie împotriva perfecţionismului şi pentru descoperirea de sine, căutăm răspunsul la întrebări precum aceasta:

Cum putem să ne onorăm ambițiile fără a ne pierde autenticitatea și bucuria de a trăi în fiecare moment?

Explicarea creșterii perfecționismului la femeile expatriate

Factori culturali și sociali

Femeile expatriate se pot confrunta cu presiuni suplimentare din partea culturii gazdă sau a comunității expatriate.

Standardele culturale diferite sau așteptările sociale pot contribui la intensificarea perfecționismului.

De exemplu, într-o societate în care standardele de frumusețe sunt diferite de cele din țara de origine, o femeie expatriată poate simți presiunea de a se conforma acestor standarde pentru a fi acceptată și integrată.

Acest lucru poate conduce la perfecționism, în încercarea de a atinge aceste standarde în toate aspectele vieții sale.

Presiunea succesului în mediul străin

Fiind într-un mediu nou, femeile expatriate pot simți nevoia de a se adapta rapid și de a obține succes în toate aspectele vieții lor.

Această dorință de a excela poate duce la perfecționism.

De exemplu, într-un mediu de lucru străin, unde așteptările profesionale sunt ridicate, o femeie expatriată ar putea să-și impună standarde înalte pentru a se asigura că îndeplinește cerințele locului de muncă și să-și mențină reputația.

Această dorință de a excela poate duce la perfecționism, unde fiecare detaliu este examinat cu atenție și fiecare greșeală este percepută ca un eșec personal.

Adaptarea și încrederea în sine

Adaptarea la un mediu străin poate fi o provocare majoră.

Perfecționismul poate apărea ca o strategie pentru a face față acestei incertitudini și pentru a păstra un sentiment de control.

De exemplu, o femeie expatriată care se simte nesigură în legătură cu limba locală ar putea să își impună standarde perfecționiste în procesul de învățare, încercând să evite orice greșeală și să-și dovedească competența.

Definiţie pentru perfecţionism şi ambiţie

Perfecționismul și ambiția, deși pot părea similare, sunt două trăsături distincte care deseori sunt confundate.

Este important să înțelegem aceste diferențe pentru a ne putea raporta corect la aceste concepte.

Prin această analiză, ne propunem să aruncăm o privire mai atentă asupra acestor diferențe și să înțelegem în ce mod perfecţionismul poate influența abordarea noastră față de succes și bunăstare.

Definirea Perfecţionismului:

Perfecționismul poate fi definit ca o trăsătură de personalitate caracterizată prin dorința exagerată de a face totul perfect sau aproape perfect, evitând greșelile și imperfecțiunile cu orice preț.

Persoanele perfecţioniste au tendința de a fi auto-critice excesiv și stabilesc standarde nerealiste pentru ei înșiși, căutând să atingă excelența în fiecare aspect al vieții lor.

Exemplu:

Irina, o tânără arhitectă pasionată, este cunoscută pentru standardele sale extrem de ridicate în ceea ce privește proiectele ei.

Ea își dorește ca fiecare detaliu să fie impecabil și perfect echilibrat în creațiile sale, petrece ore nesfârșite, verificând fiecare schiță și fiecare plan, încercând să evite orice potențială imperfecțiune.

Ea devine extrem de autocritică, simțind că niciodată nu a atins nivelul de perfecțiune pe care și-l dorește. Aceasta îi provoacă stres constant și anxietate, iar chiar și când proiectele sale sunt lăudate de colegi și clienți, ea rămâne nemulțumită, văzând întotdeauna loc pentru îmbunătățire și perfecțiune.

Acest exemplu subliniază obsesia Irinei pentru perfecțiune, autocritica ei implacabilă și setul ireal de așteptări pe care și le-a impus în munca ei.

Ea se străduiește să atingă excelența în fiecare detaliu, ceea ce o face să se confrunte cu presiunea și frustrarea constantă, chiar și în ciuda aprecierii celor din jur.

Caracteristicile perfecţionismului

Auto-critică excesivă: Persoanele perfecţioniste și ambiţioase pot avea tendința de a se auto-critica necontenit, chiar și atunci când obțin rezultate remarcabile. Această auto-critică poate duce la scăderea stimei de sine și la sentimente de eșec constant.

Standarde nerealiste: Ei stabilesc adesea așteptări foarte înalte pentru ei înșiși, căutând să atingă perfecțiunea în toate aspectele vieții lor.

Neglijarea echilibrului și a relaxării: Perfecţioniştii ambiţioşi pot ignora frecvent nevoia de odihnă și relaxare pentru a-și menține ritmul intens de muncă. Acest lucru poate duce la epuizare fizică și mentală.

Dependenţa de validare externă: Ei pot căuta în mod constant aprobarea și recunoașterea celorlalți, percepându-și valoarea personală în funcție de succesul lor și de ceea ce spun sau gândesc ceilalți despre ei.

Definirea Ambiției

Ambiția este o dorință puternică de a atinge succesul și de a-și atinge obiectivele personale și profesionale.

Este caracterizată de motivație și determinare în direcția atingerii unor realizări semnificative. Ambițioșii își stabilesc obiective clar definite și lucrează din greu pentru a le atinge, fiind motivați să obțină realizări semnificative.

Ei se concentrează pe viziunea lor și sunt dispuși să depună eforturi pentru a-și atinge scopurile, fără a fi neapărat obsedați de perfecțiune.

Exemplu:

Diana, o femeie expată cu o pasiune pentru artă și cultură, și-a propus să deschidă un centru cultural în țara sa gazdă.

Scopul ei este să creeze un spațiu unde localnicii și expatriații se pot întâlni, învăța și sărbători diversitatea culturală. Diana își dorește să ofere cursuri de artă, spectacole, ateliere și evenimente care să promoveze schimbul intercultural și să încurajeze creativitatea.

Pentru a-și atinge obiectivul, Diana își dedică fiecare moment liber dezvoltării acestui proiect. Ea se implică în comunitate, stabilește parteneriate cu artiști locali și organizează campanii de strângere de fonduri.

Cu o viziune clară și o motivație puternică, Diana își canalizează energia în crearea unei oaze culturale în mijlocul orașului.

Chiar și în fața dificultăților, cum ar fi obstacolele administrative și financiare, Diana rămâne hotărâtă să-și vadă visul realizat.

Cu fiecare pas pe care îl face, ea aduce comunitatea împreună și transformă spațiul cultural într-un loc plin de viață și inspirație pentru toți cei care îl vizitează.

Caracteristicile ambiţiei

Persoanele ambiţioase își stabilesc obiective și lucrează din greu pentru a le atinge, adesea având o viziune clară a ceea ce doresc să realizeze în viitor.

Persoanele ambiţioase se bucură de “călătorie”, adică de procesul de atingere a obiectivului la fel de mult ca și de rezultat. Chiar dacă obiectivul nu este atins, pentru o persoană ambiţioasă, faptul că au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l realiza este la fel de important.

Persoanele ambiţioase pot, de asemenea, să gestioneze criticile constructive și feedback-ul de la ceilalți. Ei pot recunoaște acestea ca pe o componentă importantă a procesului de creștere și pot învăța pentru viitor.

Diferenţe perfecţionism / ambiţie

Una dintre distincțiile cheie dintre un perfecționism și o persoană ambițioasă rezidă în modul în care aceștia își percep obiectivele.

Pentru perfecționist, „obiectivul” este, adesea, o „țintă în mișcare”.

Acest lucru înseamnă că, indiferent cât de aproape se află de atingerea scopului lor, perfecționistul simte mereu că nu este suficient de bun sau că ar fi putut face mai mult.

Pentru perfecționist, oricare ar fi nivelul de realizare, acesta nu este niciodată satisfăcător – este precum un „sac fără fund”.

Această nesiguranță constantă îi determină pe perfecționiști să fie extrem de autocritici, evidențiind fiecare aspect care „a mers prost”, chiar și atunci când au atins obiectivul dorit.

Această autocritică implacabilă îi ține într-un ciclu perpetuu de neîncredere și insatisfacție, în ciuda succeselor lor evidente.

Impactul negativ al perfecţionismului

Perfecționismul, deși poate părea o trăsătură pozitivă la prima vedere, aduce cu sine un impact mult negativ asupra individului care se luptă cu această trăsătură.

Presiunea constantă de a atinge standardele nerealiste pe care și le impune perfecționistul duce la stres cronic și anxietate, afectând în mod semnificativ starea sa mentală și emoțională.

Această auto exigență extremă poate deteriora stima de sine și încrederea în propriile abilități, generând sentimente constante de nesiguranță și insatisfacție personală.

În același timp, perfecționismul poate submina relațiile personale și profesionale, deoarece perfecționiștii pot avea așteptări nerealiste față de ceilalți, ceea ce duce la critici excesive și dificultăți în interacțiunile sociale.

În ansamblu, perfecționismul nu doar împiedică individul să se bucure de propriile sale realizări, dar poate genera și o stare de epuizare fizică și mentală, punând în pericol bunăstarea și fericirea sa generală.

Stres cronic și anxietate: Perfecţionismul poate duce la niveluri ridicate de stres și anxietate, deoarece persoanele perfecţioniste se simt presate să îndeplinească standardele lor excesive.

Relații afectate: Perfecţionismul poate interfera cu relațiile personale și profesionale, deoarece aceștia pot avea așteptări nerealiste față de ceilalți și pot fi critici sau exigenți.

Scăderea satisfacției în viață: Datorită auto-criticii constante și a lipsei de mulțumire cu rezultatele, persoanele perfecţioniste pot simți că nu sunt niciodată mulțumite cu ceea ce realizează, ceea ce duce la un nivel scăzut de satisfacție în viață.

Ce poţi face să nu cazi în capcana perfecţionismului?

Identifică triggerul. Ce declanșează perfecționismul tău? Exemple includ frica ta de judecată sau dezaprobare din partea altora, frica ta de eșec în adaptarea la o nouă cultură, sau teama de a face greșeli în procesul de învățare a unei limbi străine. Notează-ți declanșatorii.

Identifică consecințele negative. Cum afectează perfecționismul viața ta în mod negativ (cariera ta în străinătate, relațiile cu ceilalți expatriați, viața ta acasă departe de țară, timpul tău liber într-un mediu nou)? De exemplu, pierzi oportunități de relaxare pentru că îți petreci tot timpul liber în încercarea de a te integra și a obține realizări în noua ta comunitate.

Identifică consecințele pozitive. Cum afectează perfecționismul viața ta în mod pozitiv (cariera ta, relațiile tale, viața ta acasă, timpul tău liber)? Câteva exemple ar fi: „Alți expatriați te apreciază atunci când depui efort suplimentar în adaptarea la viața străină; consideri că standardele ridicate te motivează să înveți și să crești în noua ta țară„

Identifică beneficiile de a renunța. Dacă ai renunța sau măcar să te relaxezi puțin în privința perfecționismului tău, ce beneficii personale te-ai aștepta să obții? De exemplu, te-ai aștepta să petreci mai mult timp acasă cu familia ta.

Identifică costurile tale personale. Ce costuri personale te-ai aștepta să suferi dacă nu ai putea să renunți sau să te relaxezi în privința perfecționismului? Un exemplu ar putea fi: „Te-ai putea epuiza și ai putea pierde ocazia de a explora și a te bucura de experiența de a trăi în străinătate.”

Disponibilitatea ta de a schimba. Cât de pregătită ești să îți învingi perfecționismul? Schimbarea necesită o doză semnificativă de voință și dedicare, însă este un pas crucial către o stare de bine și satisfacție personală. Este important să-ți accepți imperfecțiunile și să înțelegi că greșelile fac parte din procesul de învățare și creștere. Prin conștientizarea și acceptarea acestor aspecte, poți să începi să-ți construiești o perspectivă mai sănătoasă și echilibrată, eliberându-te de povara perfecționismului și avansând către o viață mai fericită și mai împlinită.

Provoacă perfecționismul tău prin acțiune. Începe cu cel mai mic pas pe care îl poţi face în direcția schimbării. O sugestie valoroasă este să-ți acorzi iertare și să practici compasiunea față de tine însăţi. Învață să prețuiești progresul, indiferent cât de mic ar părea, și să renunți la așteptările ireale.

Încurajează-te să încerci lucruri noi și să accepți provocările cu deschidere.

Prin acceptarea imperfecțiunilor tale și prin concentrarea pe creșterea personală în locul perfecțiunii utopice, vei începe să te simți mai liberă și mai în pace cu tine însăți.

Şi Doamne, cât de minunat se simte asta!

I’m A Perfecţionist!

“S-a lăsat pe spătarul scaunului rotind în continuare creionul galben cu ambele mâini şi m-a privit în ochi:

What are your 3 biggest strengths?

Îţi dai seama că aveam răspunsul pregătit de acasă. Şi am început: I’m A Perfecţionist…”

În ciuda răspunsului său “greşit”, Luana a luat interviul în UK şi încă lucrează pe acel post.

Zic greşit pentru că deşi “să fii perfecţionistă” era până de curând un clişeu, mai nou acesta este cel mai rău lucru pe care îl poţi spune la un interviu de angajare.

Ce vreau să subliniez în final este ca în lumea profesională, perfecționismul este adesea privit ca o trăsătură dorită, asociată cu succesul și performanța remarcabilă.

Dar, secretul adevărat al succesului nu constă în căutarea perfecțiunii utopice, ci în cultivarea unui simț sănătos al ambiției și în focalizarea pe dezvoltarea personală și creșterea constantă.

Această perspectivă este esențială pentru a depăși standardele nerealiste și autocritica excesivă impuse de perfecționism.