(De)spre inceputurile art terapiei
Daca Adrian Hill a descoperit beneficiile art terapiei experimentand direct prin desen si pictura in timp ce se refacea dupa o tuberculoza, Margaret Naumberg, in practica sa, a vazut imaginile create drept o forma de comunicare simbolica intre pacient si terapeut.
Cei doi pionieri ai art terapiei, cel mai probabil datorita diferentelor de formare anterioara precum si a modului in care au descoperit virtutiile terapeutice ale art terapiei, aveau perspective diferite: Hill promova arta ca si terapie in timp ce Naumberg vorbea despre folosirea artei in terapie.
Cei doi considerau ca valoarea art terapiei consta in “absorbirea completa a mintii (si a degetelor) ce permite eliberarea energiei creatoare, deseori inhibata in pacient” (Adrian Hill) respectiv “eliberarea inconstientului prin mijloacele exprimarii artistice spontane” (Margaret Naumberg)
Aceste diferente initiale au generat dezvoltarea ulterioara a art terapiei in doua moduri de percepere si practica diferite: folosirea artei ca si terapie si (psiho)terapie prin arta.
Prima perspectiva pune accent pe virtutiile vindecatoare ale artei in timp ce a doua promoveaza importanta relatiei terapeutice ce se formeaza intre terapeut, client si produsul artistic al celui din urma.
Aceste distinctii au condus la numeroase dezbateri in lumea art terapeutilor, privind locul si modul in care apare efectul terapeutic: datorita procesului creativ in sine, datorita relatiei terapeutice, sau, asa cum cei mai multi art terapeuti considera acum, datorita unei subtile si complexe relatii intre cele doua.
In art terapie, aceasta dinamica este numita deseori “relatie in triunghi”: client, produs si art terapeut.
In functie de necesitatile concrete, se poate pune un accent mai mare sau mai mic pe una dintre laturi, in cadrul aceleiasi sedinte sau pe parcursul procesului terapeutic.
De Mihai Albu, bazat pe articolul „What is Art Therapy?” – Edward Ch. Palani, 2004
