Declinul psihoterapiei?
Statistic, popularitatea psihoterapiei pierde teren, un fenomen cauzat nu neaparat de ignoranta. Desi procentajul pacientilor preocupati de sanatate mentala a scazut drastic, o analiza care a evaluat 33 de studii recente indica faptul ca solutiile psihoterapeutice sunt apelate cu o frecventa de 3 ori mai mare decat tratamentele medicinale.
Iar acest lucru este firesc: pentru pacientii care semnaleaza cele mai des intalnite probleme, precum anxietatea sau depresia, psihoterapia experientiala ramane cel mai eficient si mai putin periculos mijloc la care se poate recurge.
Luand in calcul efectele colaterale ale medicamentelor, ele pot fi considerate doar o solutie de avarie – daca psihoterapia nu da rezultate, ori daca pacientul nu se implica volitiv in sedintele psihoterapeutice.
Astfel, cum se explica discrepanta dintre preferintele rezonabile si ceea ce reusesc oamenii sa obtina? Care sunt motivele neincrederii crescande fata de mijloacele psihologice?
Raspunsul – psihoterapia sufera din punctul de vedere al imaginii. Desi ea beneficiaza de resurse uriase in domeniul cercetarii, intotdeauna calitatea rigorii stiintifice este atribuita practicilor care opereaza in plan biologic – asadar, mijloacelor farmaceutice. De asemenea, forta financiara a industriei farmaceutice ii ingaduie sa isi propage practicile intr-un mod cu mai impunator si mai sugestiv.
Brandon Guliano si colegul sau, Ivan Miller, considera ca sistemul de sanatate si pacientii, in genere, ar beneficia dintr-o eventuala „agresivitate” a psihoterapiei care, adauga ei, trebuie sa isi consolideze imaginea si sa isi promoveze metodele cu mult mai multa convingere.
Cei doi au evaluat studiile empirice publicate in Clinical Psychology Review, de unde reiese limpede ca psihoterapia interpersonala, psihodinamica, cognitiv-comportamentala, psihoterapia de familie si meditatia au efecte superioare consumului de medicamente.
Pe termen scurt, mijloacele psihoterapeutice sunt cel putin la fel de eficiente precum cele medicinale, ameliorand simptomele depresiei clinice si anxietatii, iar pe termen lung – imbunatatesc gradul de adaptare sociala, randamentul la munca si reduc riscul recidivelor mult mai simtitor, fata de medicamente.
Data fiind natura cronica a multora dintre tulburarile psihice, efectele de termen lung ale psihoterapiei prezinta si un beneficiu financiar, intrucat alternativa, constituita de medicamentele psihotropice, se dovedeste, adesea, foarte costisitoare din acest punct de vedere.
Provocarea pe care o infrunta psihoterapia rezida in dificultatea de a deveni prizabila, de a fi inteleasa public. Industria farmaceutica investeste milioane de dolari in publicitate, in timp ce psihoterapeutul de rand isi incepe o cariera lipsita de promovare ori de o legatura consistenta cu clientela.
Dar exista si probleme aparute din interiorul mediului psihologilor, imaginea psihoterapei fiind avariata si prin contributia lor. In multe situatii, ei insisi sunt cei care nu recunosc solutiile optime, nu aplica terapiile adecvate starii pacientului si recurg la cai neconventionale. Intre psihologi exista polemici tensionate legate de practicile care trebuie eliminate, astfel ca ei reusesc sa isi devalorizeze propria munca.
In domeniul aplicarii psihologiei, aspectul organizational a ramas in urma. Bunaoara, grupuri precum Asociatia Americana de Psihiatrie, care promoveaza medicamentele ca solutie prioritara, publica, de mai bine de doua decenii, instructiuni practice in legatura cu folosirea produselor farmaceutice. Asociatia Americana de Psihologie, care valorifica vindecarea prin terapie, a alcatuit doar, in urma cu scurta vreme, o comisie pentru formularea instructiunilor terapeutice.
Daca serviciile pe care le pot oferi psihoterapeutii nu vor fi sprijinite de o promovare intensa, prin exploatarea cercetarilor favorabile, sistemele de sanatate se vor reduce, in curand, la tratamente prescrise medical. Profesia psihologului si pacientii care au nevoie de el solicita un ecou public mai puternic venit din partea propagarii tehnicilor psihoterapiei.
Autor: Tudor Logofatu
Sursa: Nytimes.com
Foto: Shutterstock
