Autosugestie si retetele self help

Inconstientul exista la fel ca si calculul matematic al „gaurilor negre” din univers care se potrivesc doar modelului explicativ al universurilor paralele sau multiversurilor. Spre deosebire de principiile explicative din alte stiinte, cele din psihologie au o natura aparte: se autoalimenteaza din si de la sine! Convinsi de „existenta” inconstientului, individual sau colectiv, vom cauta sau vom „simti” dovezi ale „manifestarilor” acestuia cu atat mai mult cu cat vom avea mai multa nevoie de el in sistemul autojustificativ.

La urma urmei suntem posesorii unui creier care este un sistem autojustificativ urias, o masina de produs justificari de sine nonstop! Putem fi apoi incantati de descoperirea unui „principiu explicativ” si sa activam procesele de autorecompensare neurocerebrale producand endorfina, hormonul fericirii. Fericirea este un sentiment care poate „muta muntii din loc” si se va crea nevoia repetarii experientei traite, realizabila prin gasirea „dovezilor” accidentale ce se potrivesc prezumtiei ca exista un inconstient!

Sunt implicate si alte caracteristici procedurale cerebrale, precum activitatea anticipativa, teleologica. Desfasuram permanent o activitate profetica de anticipare a desfasurarii evenimentelor in viitorul apropiat pentru a reduce surprizele neplacute si din nevoi de supravietuire.

Sa nu credeti acum ca este vorba de profetii de tip Nostradamus, ci de anticiparea automata a unor lucruri banale: ca o treapta de scara este mereu la acelasi nivel, lucru care ne ajuta sa nu ne impiedicam. O alta problema este cea legata de efectele unor principii explicative sau concepte intr-o societate: apar psihologii si filozofii ale inconstientului, pot fi modificate reglementarile juridice si acordarea de circumstante atenuante (vezi incadrarea juridica a perversiunilor sexuale pe supozitia ca ele sunt ereditare desi cercetarile pe creier au infirmat acest lucru), masuri sociale sau educationale etc.

Nu avem o instanta a inconstientului care sa lucreze fara acordul nostru si impotriva noastra si nici vreo celula nervoasa care sa nu fie folosita macar odata in 24 de ore. Cum nici mitul folosirii partiale a creierului nu a fost confirmat ar trebui sa nu ne mai temem de latente si sa facem „mea culpa” in caz ca lucrurile ies prost.

IA – Cred ca ati atins subtil si problemele legate de faptul ca unele persoane se pot simti influentate de inconstient sau de lucruri in care cred fara a se gandi ca tot ei produc si efectele. Un exemplu in acest sens ar fi „culoarea, lumina sau flacara violeta” care a ajuns sa fie o tema majora chiar si in lumea politica din Romania. Cum va explicati nebunia de la noi cu flacari, cu „vampirismul energetic” sau altele la fel?

DG – Nu numai adevarul despre psihologia noastra este greu de acceptat, avem situatii in care si adevarurile din alte stiinte sunt acceptate in functie de nivelul maturizarii noastre, data la randul ei de introspectie. Am facut ocoluri mari evitand „cunoasterea de sine” mintindu-ne milenii de-a randul (religia are partea ei de vina), ocolind tabu-urile si cautand in exterior ceea ce se gaseste in interior. Omul si-a „descoperit” o calitate divina odata cu dezvoltarea limbajului, de a boteza lumea din jur folosind cuvinte, abstractii usor de procesat cerebral ce reduc realitati complexe la cateva semne sau litere. Cine este „botezatorul”, cine verbalizeaza mai repede, adica cine detine usurinta de a opera cu limbajul domina lumea omului pentru ca ea este descrisa in limbaj.

Noi nu traim in lume ci in descrierea ei, viata noastra asa cum a ajuns sa fie nu mai poate exista fara limbaj. Daca o gandire nu foloseste denumirea de „vampirism energetic” ca metafora sau ca un joc de cuvinte si se simte influentata de ceva din afara (culori, prezente, nuante) sau percepe „subliminal” atunci ea este o gandire anxioasa, mitica, contine elemente paranoide, care-si construieste castele pe nisip miscator si poate fi distructiva in deciziile pe care le ia.

Psihozele nu se manifesta neintrerupt, apar uneori in mijlocul celei mai banale normalitati si aparent din senin. Imi amintesc de o surpriza avuta ca student pe timpul unei practici la Socola: un pacient pe care-l testasem mi se parea normal si nu intelegeam motivul internarii cu un diagnostic grav.Nedumerirea mi-a fost spulberata de raspunsul la o intrebare simpla pusa de psihologul coordonator: „Povesteste acuma si de aparatul facut de colegii tai!”. Schimbandu-se brusc la fata, pacientul a raspuns prompt: „Dupa ce mi-au furat cu acel aparat toate ideile pe care le aveam, m-au curatat si de intestine, eu sunt nevoit acuma sa ma descurc fara intestine!” – dupa care si-a continuat delirul cu detalii apocaliptice. Si eu fusesem ore intregi convins ca internarea fusese o eroare!

Problema este ca orice putere resimtita intr-o relatie si nevoia ei poate supradimensiona un eu complexat, imatur emotional si stimula paranoia. Nu va speriati de acest termen, paranoia face parte din noi, intreaga evolutie umana a fost marcata si impulsionata de ea, o avem in sange, cum s-ar zice. Trebuia cumva sa ne autodepasim, sa ne imaginam ca putem mai mult si mai departe insa, daca, intr-o faza a unui proces, ceva negativ a avut un efect de accelerare, nu inseamna ca acest lucru ne va aduce mereu aceleasi avantaje.

A te simti „incarcat sau furat de energie” sunt predispozitii si labilitati ce pot evolua intr-o directie problematica daca acest mod de a simti va fi criteriul de baza in luarea unor decizii. Poate fi concomitent si un mod simplist, de derogare a responsabilitatii, de evitare a unei psihoterapii. Astfel de persoane nu au o constiinta a problemei (Insight) si convingerile lor obsesive sunt dificil de schimbat printr-o psihoterapie.

IA – Ne confruntam in Romania cu un exces de terapii de diverse orientari care promit vindecari miraculoase. Cei mai in voga sunt adeptii gandirii pozitive. Mie mi se pare a fi totusi prea simplu, daca gandesti pozitiv iti rezolvi toate problemele! In Germania sunt astfel de oferte?

DG – Cererea si oferta sunt criterii ale modei care jongleaza cu frica de a fi depasit, de a fi „out” dar si economia se joaca cu psihologia, de aceea si crizele, vezi speculatiile bursei lipsite de deontologie si paranoide, se vand valori scrise pe hartii lipsite de acoperire si tot mai departate de realitatea vietii iar caderile ei sunt „depresive si sinucigase”.