Despre meditatie cu Bill Karelis
Cum ne ajuta meditatia in viata de zi cu zi?
Bill Karelis: Acesta este si scopul practicii – sa influenteze felul nostru de a fi din viata de zi cu zi.
Meditatia nu creaza o stare mentala speciala, straina de probleme, care sa ne separe de circumstantele vietii noastre obisnuite.
Dimpotriva, este creata sa ne puna in contact cu realitatile tangibile ale existentei cotidiene, inclusiv cele negative.
In meditatie se cultiva non-agresiunea. De obicei, suntem coplesiti de viteza si agresivitate – acasa, la serviciu, in calatorii, in general, in orice facem.
Caram cu noi in permanenta confuzia si anxietatea. Obiectivul meditatiei este sa ne asumam raspunderea pentru starea noastra mentala, sa o privim cu atentie si sa cultivam un simt al posibilitatii de a ne ridica deasupra acesteia.
Disciplina de a incetini si de a fi cu noi insine are profunzime. S-ar putea sa descoperim ca exista mult mai multe lucruri care se intampla in interiorul nostru decat ne-am fi asteptat.
Pentru a nu simti si vedea mai mult, ne aparam construind un zid al ego-ului, care ne impiedica sa mai fim deschisi fata de sentimentele noastre si ale celorlalti.
Incetul, caramida cu caramida, prin meditatie daramam zidul ego-ului.
Apare astfel posibilitate de a aduce non-agresiunea descoperita in cadrul practicii formale de meditatie si in viata de zi cu zi – in felul in care aratam, in felul in care vorbim, in felul in care gandim.
Nu exista niciun motiv care sa ne impiedice sa introducem non-agresiunea in activitatile zilnice, urmand calea meditatiei.
Meditatia poate fi un fel de „pastila minune” pentru stres, anxietate?
B.K.: Meditatia nu cuprinde solutii rapide pentru durere si anxietate, ci se bazeaza pe confruntarea directa cu acestea, observandu-le cauzele, ceea ce reprezinta un demers de lunga durata.
Cu toate acestea, avem oricand posibilitatea de a ne aseza pe perna de meditatie si sa experimentam un fel de contrast.
Evolutia spirituala presupune o reorganizare a eului?
B.K.: In practica meditatiei cultivam lipsa de ego, nu o reorganizare, reinventare sau re-creare a acestuia. Incercam sa prevenim, sau macar sa ne confruntam cu vicleniile ego-ului care doreste sa se reorganizeze sau sa se reinventeze.
Poate deveni meditatia un stil de viata si o cale constanta de pastrare a echilibrului?
B.K.: Meditatia nu este prin ea insasi un stil de viata. De obicei, cand devine un stil de viata, inseamna ca este un fel de accesoriu cultural.
Cand devine o podoaba sau o tehnica de dezvoltare personala, atunci este vorba doar de ego care se re-creeaza in vesminte spirituale.
Cu toate acestea, meditatia serveste unui scop util, ca o disciplina desfasurata in mijlocul activitatilor noastre.
Putem sa lucram cu propria minte pe perna de meditatie, dar putem, de asemenea, sa lucram cu mintea direct in experienta post-meditatie, ca un efect secundar al meditatiei formale.
Asa cum se spune in textele traditionale, ne putem transforma confuzia in intelepciune.
In ce priveste pastrarea echilibrului, aceasta e o chestiune de viziune si pricepere – de cum negociezi cu haosul.
Acest demers nu s-ar simti efectiv ca o pastrare a echilibrului, ci mai mult ca disponibilitatea de a ne confrunta cu problemele in starea noastra mentala obisnuita si in situatii exterioare, clipa de clipa.
Este ca agilitatea schiorilor, care isi corecteaza traseul pe masura ce coboara. Am putea fi constienti de pozitia picioarelor, dar cu toate acestea, putem sa si cadem.
Atat a-ti pastra echilibrul cat si a ti-l pierde sunt vazute ca parti ale procesului de invatare.
