Despre muzicoterapie
Muzica are multiple calitatti non-verbale, creative, emotionale si structurale. Aceste calitati sunt utilizate in relatia terapeutica pentru a facilita contactul, interactiunile, constientizarea de sine, intelegerea, exprimarea emotiilor, comunicarea si dezvoltarea personala (Canadian Association for Music Therapy, 1994)
Cui se adreseaza?
Muzicoterapia se adreseaza unui mare numar de persoane, indiferent de varsta, maladie sau formare muzicala.
Copii:
– dificultati de invatare
-tulburari senzoriale
-tulburari de comportament
-probleme de dezvoltare
-autism
-maladii psihice
-handicap fizic sau mental
-copii cu nevoi emotionale ridicate, victime ale abuzului fizic, sexual sau emotional
Adulti:
-dezvoltare personala
-handicap fizic sau mental
-dependenta de substante sau alcool
-incarcerare in penitenciare
-maladii psihice
-geriatrie, psiho-geriatrie
Muzicoterapia are efecte pozitive in reducerea durerii si a stresului aparut in timpul travaliului si al nasterii.
De asemenea, terapia prin muzica poate fi folosita extrem de eficient in spitale, in scopul ameliorarii durerii fizice generate de diferite interventii chirurgicale, cat si pentru imbunatatirea si echilibrarea starilor emotionale perturbate de boli grave in stadiu terminal.
Muzicoterapia se poate desfasura in cadrul sedintelor individuale sau de grup, in institutii sau in cabinet privat.
Metode
Identificarea cu muzica este o conditie esentiala pentru ca terapia prin muzica sa functioneze. Ea se poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizatia instrumentala, cantul vocal, compozitia unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale).
Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, precum si pe compozitia unor piese muzicale. Improvizatie se face fie dual, impreuna cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales in mod liber, reprezinta contactul fizic cu realitatea.
Acesta ii va permite clientului sa se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pana la acel moment. Alegerea instrumentului are la baza, mai degraba motive psihologice, decat muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului.
Muzicoterapia activa este foarte eficienta in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un efect foarte profund prin faptul ca permite o mai buna eliberare, defulare a afectivitatii sau agresivitatii. In cadrul activitatii, clientul va renunta incet incet la mijloacele sale de aparare, odata cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ aparand si constientizarea problemelor existente.
Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cantatului la un instrument. Relatia terapeut-client este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza.
Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emoiilor transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut: fiecare miscare, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaitate sau similitudine al discursurilor muzicale etc.
Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, placerea resimtita odata cu aparitia muzicii, tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicarii si a deblocarii emotionale.
Metoda receptiva de muzicoterapie are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de catre client, in compania terapeutului. Atunci cand o lucrare muzicala ne impresioneaza profund, muzica in sine devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor traite.
O identificare cu muzica (aici incluzand toate elementele componente ale acesteia, de la melodie pana la orchestratie), sau cu cel care interpreteaza muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emotional.
Experienta identificarii cu muzica sau cu instrumentul permite intalnirea individului cu propriul eu. Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte adanc ingropate. Ea poate elibera tensiunea interioara si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau nu au putut fi exprimate verbal.
Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o traire personala care se elibereaza treptat, de asemenea poate avea acces la emotii pana atunci necunoscute sau, dimpotriva, refulate.
Verbalizarea se realizeaza ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta cu terapeutul despre ceea ce a resimtit in timpul auditiei. In situatia in care acesta fie nu poate verbaliza, fie nu doreste, poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbala) prin intermediul desenului sau al miscarii corporale.
Ce poate realiza muzicoterapia
Cantul vocal are un rol foarte important in imbunatatirea ritmului si controlului respirator, ajuta persoanele cu dificultati in exprimare, contribuie la o mai buna articulatie a cuvintelor. Asumarea efectului pe care propria voce il produce asupra celorlalti conduce la dezvoltarea stimei si acceptarii de sine. De asemenea, cantatul in grup faciliteaza o mai buna constientizare a celorlalti si o mai buna integrare.
Jocul cu instrumentele muzicale permite dezvoltarea independentei, a stimei de sine, a increderii si a propriei discipline.
Pentru persoanelor cu dificultati de comportament cantatul la un instrument pemite imbunatatirea controlului propriilor impulsuri, iar atunci cand terapia se face in grup, o mai buna integrare si atentie la ceilalti.
Pentru persoanele cu dificultati motorii manuirea instrumentului conduce la ameliorarea coordonarii motricitatii fine si globale.
Compozitia unei piese muzicale are efect cathartic si permite impartasirea de sentimente, idei si experiente. Scrierea unui cantec faciliteaza constientizarea si acceptarea propriilor emotii, de asemenea este un mijloc eficient de a explora universul imens al sentimentelor legate de teme fundamentale ale vietii: libertatea, iubire, pierdere, moarte etc.
Ascultarea muzicala permite dezvoltarea atentiei si a memoriei. De asemenea, muzica evoca amintiri si asociatii, stimuleaza gandirea, scoate la suprafata imagini si sentimente refulate urmand ca acestea sa fie examinate si discutate cu terapeutul, in cadrul sedintei individuale, sau cu ceilalti membrii ai grupului, in cadrul sedintelor de grup.
Mituri despre muzicoterapie
Contrar opiniei multora, muzicoterapia nu consta in tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese muzicale new-age. Muzicoterapia este un proces terapeutic de lunga durata, asemenea altor psihoterapii, in care relatia dintre terapeut si client se cladeste incetul cu incetul, schimbarile survenite in comportamentul clientului aparand pe masura ce acesta devine intr-adevar constient de problemele sale si este pregatit sa imbunatateasca sau sa schimbe anumite aspecte ale propriei existente.
De asemenea, in muzicoterapia receptiva ideea de farmacopee muzicala nu are o baza solida de sustinere. O lucrare muzicala poate da nastere la reactii total diferite celor care o asculta, in functie de istoria personala a fiecaruia si de mediul cultural in care a trait.
Muzica preferata a unei persoane poate fi muzica detestata a alteia, astfel incat modul de lucru se schimba fundamental. Atunci cand se incepe procesul terapeutic exista anumite teste de receptivitate aplicate clientului, in functie de care se va stabili viitorul program muzical care va fi parcurs in terapie.
Nu conteaza ce muzica ii place terapeutului, conteaza doar ceea ce este eficace pentru client (terapeutul fiind pus in pozitia de a lucra, poate, chiar si cu o muzica pe care el o detesta).
De Loredana Mitrut, muzicoterapeut
Asociatia Romana de Terapii Expresive
www.expresive.ro
