Despre psihanaliza
Augustin Cambosie este psiholog clinician, profesor asociat la Universitatea „Hyperion“, psihoterapeut, formator si supervizor in psihoterapie psihanalitica.
Ce este psihanaliza?
Augustin Cambosie: Nu e foarte simplu de dat o definitie, prin psihananaliza se pot intelege prea multe chestiuni uneori. In acceptiunea cea mai larga, psihanaliza reprezinta o teorie asupra functionarii psihice. Aceasta teorie introduce pentru prima data ideea de inconstient.
De aici s-a inteles, poate gresit, ca Freud ar fi inventat inconstientul, lucru neadevarat. El exista inca de la Aristotel din De anima) si la Jeanet. Acesta a scris o carte pe care Freud a citit-o pentru ca el s-a intersectat cu Jeanet la Paris in perioada in care studia cu Charcot. Pierre Janet era “mana dreapta” a lui Charcot. Jeanet publicase o carte numita “Aparatul psihic” ce isi propunea sa studieze automatismele comportamentului uman, si pe care le-a adunat intr-o notiune numita Inconstient.
Asadar cuvantul este anterior lui Freud…
– Cu mult anterior. Ceea ce Freud numeste inconstient seamana foarte mult cu ceea cu numea Aristotel Inconstient in De Anima. Numai ca pentru prima data Freud concepe o geografie a inconstientului ca pe un element dinamic, de unde vine energia noastra psihica si mai produce si o mare revolutie prin intermediul psihanalizei: el pune Inconstientul, ca importanta, pe locul intai. In Introducere in Psihanaliza, o lucrare foarte complexa, alcatuita din conferinte tinute in America, el vorbeste despre loviturile pe care pe care narcisismul le-a suferit in decursul existentei sale.
Prima ar fi, dupa Freud, cea data de Galileo Galilei, care a spus ca Pamantul nu e centrul universului, NOI nu suntem centrul Universului sau buricul Pamantului… Galilei a trebuit sa nege acest adevar pentru a nu fi ars, insa Giordano Bruno a platit pentru el…
Ce este, deci, narcisismul?
– Ceva destul de greu de definit. Hai sa ii zicem, conventional, o modalitate de investitie a afectului. Afectul nostru intern poate fi investit in exterior, spre obiect (si atunci vorbim despre o obiectuala) si una in interior (pe care o avem despre noi) si atunci vorbim despre o investitie narcisica. Intre aceste doua elemente nu ar fi rau sa existe un echilibru, pentru ca orice dezechilibru ar produce neajunsuri in adaptarea noastra la mediu.
Prin narcisism intelegem ceea ce noi investim ca afect, in noi insine: imagine de sine, stima, respect, siguranta functionarii in aceasta pozitie, Omenirea si-a construit un narcisism colectiv pe parcursul achizitiilor pe care politica, stiinta, le-a facut pentru… origoliul oamenilor. Deci, pana la un punct, avem o oarecare sinonimie. Orgoliul este, mai degraba, un concept moral. Narcisismul tine de un vector de dinamica. Nu prea e bine sa fim orgoliosi, dar daca nu suntem narcisici intr-o doza adaptativa, riscam sa nu supravietuim socio-cultural.
Orgoliul ar fi deci “varful” dezavuat socio-cultural. E o diferenta de semantica dar si de grad. Si ar mai mai fi o deferenta de acoperire. Narcisismul e o fenomenologie. El e dinamic, lantul acesta de exterior-interior (obiectual-narcisic) ne ofera adaptare. Orgoliul elimina posibilitatea investirii obiectuale. Cand suntem narcisici putem avea, insa investitii, obiectuale.
Asadar narcisismul vine dinspre prihanaliza. Orgoliul dinspre ce vine?
– Dinspre etica, morala etc. Dar cele doua nu sunt superpozabile ca definitie.
A doua mare lovitura pe care a primit-o narcisismul (si orgoliul) a fost data de evolutionismul lui Darwin. El a spus ca nu suntem opera lui Dumnezeu ci reprezentam rezultatul evolutiei distorsionate din maimuta… Ca logica a discursului, lucrurile stau in picioare. Oamenii au suportat foarte greu acest adevar, atat de greu incat si astazi, in unele portiuni ale Americii, tara aceea pe care de obicei o luam drept reper de deschidere, darwinismul e interzis in scoli. E cam tarziu sa facem acest lucru, reactia umanului la darwisinm a fost dura.
Urmatoarea mare deziluzie a fost data de Freud. El a a spus ca nici macar pe mintea noastra nu suntem stapani, ca acolo sunt niste forte pe care nu le putem controla dar care ne determina. Reactia a fost cam la fel de violenta.
