Dezvoltarea personală: trend sau necesitate?

Dezvoltarea personală , un concept cu rădăcini străvechi, a devenit, și în țara noastră, unul dintre cele mai discutate subiecte din ultimii ani. Companiile oferă din ce în ce mai multe traininguri și facilități în această arie, iar știrile prezintă cu entuziasm succesele sau curiozitățile industriei.

Să fie, însă, dezvoltarea personală doar un trend sau chiar o necesitate?

Înainte de a-ți prezenta opinia mea pe această temă, permite-mi să iți povestesc puțin despre mine…

Sunt o persoană care a iubit dintotdeauna cărțile. Și căreia mereu i-a plăcut să învețe: deținătoarea premiului I din prima clasă și până la final de liceu, prima pe lista rezultatelor de la bac și bursieră în facultate. Însă multe din toate acestea le-am făcut cumva…mecanic. Lăsându-mă purtată și de val și nefiind, neapărat, atentă la dorințele sufletului meu. Dar cine știa la vremea respectivă că sufletul ar putea avea dorințe diferite față de cele ce veneau din cap?

În cadrul unui exercițiu dintr-un training pe care l-am parcurs în urmă cu ceva timp, am avut de segmentat viață noastră, de până la momentul respectiv, în 3 etape. Am ales să privesc aceste etape din perspectiva evoluției mele, atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Împărtășesc cu tine rezultatul acestui exercițiu și te invit să iți rezervi câteva minute ca să îl “rezolvi” și tu.

Prima etapă am numit-o NEȘTIINȚA

Pentru că, așa cum spuneam în paragraful anterior, nici măcar nu știam că ar putea fi și altfel. Urmam valul social, făceam ceea ce “trebuia” făcut, mă scufundam, practic, în rutină și monotonie. Métro, boulot, dodo, cum scria în manualul de limba franceză din școala generală… Însă ceva din mine îmi spunea că poate fi și altfel și parcă mă împingea să cunosc tot mai multe opțiuni.

Așa am făcut trecerea spre cea de-a doua etapă: HAOSUL

Haosul s-a manifestat în viața mea atât la interior, cât și la exterior. De la relații conflictuale, la o stare continuă de frustrare și nemulțumire, am “gustat” din toate. Însă în acest haos începeam să întrezăresc lumina. Și primul training care mi-a luminat calea cu adevărat a fost cel de acreditare ca formator, în cadrul căruia am descoperit și noțiunea de NLP (programarea neuro-lingvistică). Și de acolo, deschisă-i calea… Asta se întâmpla la începutul lui 2016, iar la final de an îmi făceam cadou demisia.

Din 2017 a început a treia etapă, TREZIREA

O trezire dureroasă, pe alocuri, însă o trezire atât de frumoasă…Acesta a fost momentul în care am început cu adevărat dezvoltarea personală conștientă. Am participat la numeroase traininguri și programe, am lucrat sesiuni de coaching și terapie, am urmat cursuri de antreprenoriat, public speaking, stilism vestimentar, feminitate și multe altele menite să îmi aducă informațiile de care aveam nevoie. De care avea nevoie raționalul din mine, însă de care avea nevoie și sufletul meu.

DATORITĂ tuturor acestor informații și întregului proces pe care l-am travesat, și de care mă bucur în continuare, mă pot expune azi în mediul public, online sau offline, cu încredere, curaj, vorbind cu pasiune despre munca mea și despre oamenii minunați pe care am șansa să îi întâlnesc: în cadrul emisiunii “Inspirație la o cafea”, pe care o realizez online, la evenimentele la care particip sau chiar în vacanță. Pentru că acum “antenele” mele sunt deschise și pregătite să recepționeze mesajele de calitate în orice context mă regăsesc.

Dezvoltarea personală: trend sau necesitate?

Revenind acum la întrebarea prin care am deschis acest articol, iată și raspusul meu: Categoric, dezvoltarea personală este o necesitate. Cred atât de mult în această idee, încât mi se pare chiar nedrept să stam așa, pasivi, așteptând să treacă viața pe lângă noi. Azi, când avem atât de multe mijloace de informare și de creștere, pe toate planurile? Azi, când atât de multă informație este disponibilă gratuit? Azi, când vedem zilnic consecințele lipsei de educație și ne izbim de neputință în a face ceva pentru semenii noștri mai puțin norocoși?

Categoric, e o necesitate

Căci doar fiind noi mai bine, cu noi înșine, în primul rând, putem avea CU ADEVĂRAT capacitatea de a oferi mai bine și mai frumos și celor din jur. Doar investind în noi și în evoluția noastră, putem lăsa moștenire un bagaj emoțional cât mai mic copiilor noștri. Doar învățând să ne iubim și să ne respectăm noi, pe noi, în primul rând, putem avea apoi așteptări și de la cei din jurul nostru.

Cum văd eu dezvoltarea personală? Ca o acumulare de informații “pe orizontală”, gustând din tot ce poți, atât cât poți: pornind de la o carte, un film valoros, o discuție interesantă, un podcast, un training, coaching, terapie, mentorat, comunități…posibilitățile sunt infinite.

Acumularea de informații “pe verticală” coincide, din punctul meu de vedere, cu specializarea. Adică urmezi un curs, și încă unul, și încă unul, pe aceeași temă.

Însă, înainte de perfecționarea pe un anumit domeniu, noi avem nevoie să ne deschidem ochii, mintea și inima, să ne lărgim orizonturile și să căutam continuu o cale spre mai bine, spre mai frumos, manifestând constant recunoștință pentru ce avem deja.

Tu cum vezi dezvoltarea personală: ca pe un trend ori ca pe o necesitate?

Tot ceea ce investim în dezvoltarea noastră reprezintă un omagiu adus strămoșilor noștri, un act de iubire și respect față de noi însene și o piatră de temelie pentru generațiile următoare.