Dorinţa de a fi doriţi
Dorinţa este fundamentul psihismului nostru. Întregul univers – intern şi extern – care se construieşte treptat, pe măsură ce ne dezvoltăm, se bazează pe dorinţa princeps de a fi doriţi.
Suntem iniţial o dorinţă, o dorinţă a părinţilor. În momentul în care această dorinţă se materializează şi apare copilul, dintr-un spaţiu prezumat intern (pentru tată) și dintr-o trăire şi o experienţă proprioceptivă, viscerală (pentru mamă), se naşte „un obiect“, un corp, separat de mamă. Momentul naşterii este important pentru aspectul raportului dintre dorinţă şi realitate: dorinţa împlinită, copilul existent. De aici începe o întreagă istorie relaţională şi de investire, de dorinţă între mamă şi copil.
De mai bine de o sută de ani încoace, absolut toate teoriile, experienţele, experimentele cu o bază pozitiv ştiinţifică arată că forma în care mama se poate conecta cu copilul, vicisitudinile conectării cu copilul, determină fundamental destinul acestuia – inclusiv formele în care el va avea acces la variantele lui de dorinţă și ce vor ascunde ele.
Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei decembrie 2020-ianuarie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.
*Conţinut realizat în parteneriat cu JIDVEI.
