Ce putem face pentru copiii care se confruntă cu bullying-ul?
Intenția aflată în spatele unei agresiuni poate fi diferită în funcție de vârstă. De cele mai multe ori, în cazul copiilor sau adolescenților, agresiunile fizice sau verbale apar ca o nevoie de „afirmare” a propriului ego în raport cu ceilalți, intenția fiind să umilească și să domine – ceea ce cunoaștem sub numele de bullying. Nu de puține ori, ele ascund propriile frici și traume pe care mediul social (familia, colegii etc.) le-a imprimat unui psihic în formare. În alte cazuri, mimetismul social este cel care dictează comportamentul agresiv.
De regulă, un agresor/ bully își va alege ca victimă pe cineva pe care îl poate domina. Din păcate, de aici poate începe un cerc vicios atât pentru victimă, cât și pentru agresor. Un copil care a fost ținta bullying-ului tinde să-și piardă încrederea în sine și să devină tot mai timorat și neajutorat, atrăgând și mai multe agresiuni. Copilul care agresează tinde să dezvolte un comportament tot mai agresiv care, mai devreme sau mai târziu, va fi sancționat de societate.
Programele școlare de prevenție și combatere a bullying-ului sunt, fără îndoială, utile si necesare, cât timp nu rămân doar niște forme fără fond. Cât sunt de eficiente este o altă discuție, și pe această temă există deja un articol dur și foarte documentat scris de domnul judecător Cristi Danileț.
Stima de sine, antidot anti-bullying
Pe lângă aceste soluții legale și instituționale, în cazul fericit în care ele există, este nevoie și de soluții la nivel individual. Pentru că bullying-ul se poate întâmpla în cadrul școlii, dar și în afara ei. Și atunci este nevoie ca adulții responsabili cu educația copiilor – fie ei părinți, profesori, antrenori – să-i îndrume pe copii să deprindă o serie de abilități psihoemoționale, sociale și, de ce nu, fizice, care să-i ajute să prevină sau să gestioneze situațiile dificile.
Și una dintre cele mai importante și utile abilități pe care copiii o pot cultiva și dezvolta, cu ajutorul adulților, este stima de sine. Pentru că, potrivit studiilor publicate până acum, o stimă de sine scăzută este asociată cu o probabilitate mai mare de a deveni ținta actelor de bullying, ceea ce va duce la o stimă de sine și mai scăzută.
Cum putem să-i ajutăm pe copiii să-și dezvolte stima de sine?
Stima de sine începe cu părinții
Atitudinile și comportamentul părinților vor determina modul în care se copiii se raportează la ei înșiși. Atitudinea părinților față de succes și eșec, precum și un comportament de susținere și încurajare sunt factori esențiali în dezvoltarea stimei de sine a copilului. Ulterior, la vârsta școlară, încep să joace un rol tot mai important acceptarea socială a grupului și realizările (academice, sportive etc.). Ceea ce ne aduce la următorul punct.
Practicarea unui sport
Nu este obligatoriu să fie un sport de contact (lupte, box, diverse arte marțiale) dacă nu este atras de zona asta, orice sport pe care copilul îl face cu plăcere este bun.
Evident, s-ar putea discuta multe aici referitor la ce sport ar fi recomandat în funcție de vârsta copilului și de ce abilități vrei să-i dezvolți. Aș vrea însă să menționez doar câteva abilități pe care sportul te ajută să le dezvolți și care ar fi utile în prevenirea bullying-ului.
Practicarea, în mod corect și sub îndrumarea unui antrenor competent și implicat, a oricărei discipline sportive va determina anumite schimbări fizice: postură corporală corectă, mobilitate articulară crescută, o bună elasticitate musculară și chiar o creștere a masei musculare. Cu alte cuvinte, cineva care practică un sport este și arată fit. Or, pentru un adolescent, aspectul fizic influențează stima de sine.
În plus, practica regulată a unui sport îi învață sa treacă peste dificultăți, peste frustrări, să-și depășească limitele și să capete astfel încredere în sine. Îmbunătățește capacitatea de relaționare și integrarea socială. Dezvoltă o serie de capacități neurocognitive care îi pot ajuta în a lua deciziile corecte în rezolvarea unei situații conflictuale. Dezvoltă reflexe neuromotorii utile (să prinzi, să te ferești, să blochezi).
Practicarea unei arte martiale
Studiile publicate până acum arată că artele marțiale dezvoltă reziliența (capacitatea de a-și reveni după un eveniment stresant) și încrederea în propriile capacități 1, reduc comportamentele de bullying îmbunătățind respectul de sine, autocontrolul, abilitățile de comunicare și reducand ostilitatea 2, în special când includ o componentă de educație morală.
Cătălin, 16 ani, s-a înscris la cursurile de arte marțiale pentru că „s-a săturat să mănânce bătaie și să-i fie tot timpul frică”. Nu-ți ia prea mult să îți dai seama că stă prost cu încrederea în sine: evită contactul vizual, privește în jos, are postura încovoiată, devine vizibil speriat dacă te apropii prea mult de el… Iar condiția lui fizică e la fel de deficitară. Se încăpățânează însă să nu lipsească la niciun antrenament, în ciuda frustrărilor constante că „nu-i iese nimic”, că „nu poate”, că „nu e în stare”, că „s-a săturat să fie tot timpul ultimul”…
Un an mai târziu, în timp ce era la școală, au venit la el niște băieți care au început să-l tachineze și să-l provoace. De data asta n-a mai stat cu capul în jos și gârbovit, temându-se să nu fie lovit, ci și-a îndreptat postura și s-a uitat calm la ei, așteptând. Băieții au făcut instant un pas înapoi, au stat puțin în cumpănă, cântărind situația, după care au făcut stânga împrejur și au plecat.
Ideea de reținut din acest exemplu este că multe lupte se termină înainte chiar de a începe, atunci când ieși din postura de victimă, pentru că doar un anumit procent dintre confruntări degenerează în violență fizică. Evident, nu este valabil în absolut toate cazurile, nimic nu e valabil în toate cazurile. Dar o parte dintre situațiile de bullying pot fi evitate dacă adolescentul sau copilul au încredere în sine, pentru că limbajul non-verbal și comportamentul lor vor reflecta această încredere și îi vor descuraja din start pe o parte dintre potențialii bullies.
—
Articol realizat în colaborare cu Florin Gurbănescu – antrenor emerit de arte marțiale și antrenor al lotului național de Wushu/ Kung Fu, fondator al Wushu Kinetics, având studii aprofundate în Psihomotricitate, absolvent al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport și al Cursului Internațional de Antrenori de Wushu din Shanghai, China.
Surse:
