Digitaliada: Între ecrane și sentimente

Cum impactează tehnologia dezvoltarea emoțională a tinerilor? Am avut onoarea de a discuta cu Domnica Petrovai, Psihoterapeut la Mind Education, despre perspectivele inovatoare și experiențele acumulate în cadrul inițiativei Digitaliada, programul de educație digitală prin care Fundația Orange încurajează folosirea la clasă a metodele de lucru interactive și a conținutului digital educativ.

Psychologies: Adaptarea la noile tehnologii: Cum poate impacta trecerea la metode de învățare digitală sănătatea mintală a elevilor, având în vedere că mulți se confruntă cu anxietate și depresie?

Tehnologia evoluează cu impact pozitiv asupra multor aspecte ale vieții noastre, însă acest lucru cere ca profesorii și școala, în general, să se adapteze la schimbările care survin în societate. În contextul în care Inteligența Artificială își face deja simțită prezența în școli din Statele Unite, Suedia, China și Indonezia, e nevoie să ne așteptăm ca, în câțiva ani, și la noi elevii să primească feedback individual de la IA, să aibă parte de experiențe de învățare personalizate și chiar să fie asistați în pregătirea temelor.

Incontestabil, avansul tehnologiei aduce multe beneficii, însă ritmul în care aceste schimbări pătrund în viețile noastre face ca riscul de a fi luați prin surprindere să crească, iar noi să nu fim suficient de rezilienți și flexibili mintal și emoțional pentru a face față. Drept consecință, riscul fragilizării sănătății mintale și emoționale, a adulților și copiilor deopotrivă, crește considerabil.

 Mulți dintre copii se confruntă deja cu anxietate și depresie ca urmare a pandemiei, ceea ce înseamnă că au mare nevoie să își recapete sentimentul de siguranță și să se regleze emoțional. Or, pentru aceasta, ei au nevoie de experiența coreglării, pe care o pot trăi doar alături de niște adulți capabili să-i sprijine emoțional, indiferent de stările lor. Firește, oricât de avansată ar fi Inteligența Artificială, nu va putea să îi ofere unui copil această experiență și să creeze contextul în care el să se poate dezvolta emoțional și mintal. Să luăm un exemplu. O IA nu își va pierde niciodată răbdarea și cumpătul atunci când un copil are emoții puternice, dar nici nu îl va putea ajuta să își recapete calmul și gândirea limpede din simplu motiv că, pentru a se coregla, copilul are nevoie de prezența fizică și emoțională a unui adult echilibrat. Pe de altă parte, din experiența cu adulții și, implicit, profesorii, copiii învață. Prin urmare, ei au nevoie să învețe de la noi despre emoții și cum le gestionăm într-un mod sănătos, pentru a fi în contact cu propriile emoții și disconfortul inerent, de care se lovesc în diferite situații la școală și în interacțiunile de zi cu zi. Firește, un robot va ști mereu cum să abordeze situațiile dificile și va găsi cuvintele potrivite, dar, prin aceste interacțiuni liniare, copilul nu își va putea exersa aceste abilități de conectare cu propriul disconfort, iar relațiile interumane, care sunt, bineînțeles, de multe feluri, le va percepe drept stresante, amenințătoare și periculoase. Doar alături de o altă ființă umană, de un profesor, copiii pot exersa ce înseamnă prezența sigură și de încredere a celorlalți oameni și, drept consecință, încrederea în propria persoană.

 Fără adulți cu resurse emoționale puternice (ex: conectarea emoțională și abilitatea de coreglare), dificultățile mintale și emoționale ale copiilor vor deveni din ce în ce mai prezente, iar anxietatea, agresivitatea și depresia se vor amplifica.

 Profesorii au nevoie de sprijin pentru aceste tranziții. Mai exact, au nevoie să își dezvolte noi competențe, de la reziliență, reglarea propriului sistem nervos, până la conectarea cu copiii sau abilitatea de a-i ghida în conflictele și conversațiile inconfortabile cu ceilalți copii. Iar școala nu mai poate rămâne blocată în trecut. Copiii au nevoie de sprijin azi, pentru a se echipa cu abilitățile de care au nevoie pentru viitor, pentru a putea fi adulții responsabili de care are nevoie societate și pentru a fi competitivi și bine pregătiți pentru piața muncii. Vorbim despre un viitor în care IA va fi soluția pentru multe nevoi și provocări prezente, însă nu va putea suplini nevoia umană de conectare și apartenență.

E nevoie de mult mai mult efort conștient și noi resurse, ca să ne păstrăm sănătatea mintală.

 Psychologies: Competențe emoționale: Cum pot profesorii să integreze competențele emoționale în curriculum, astfel încât acestea să devină la fel de importante ca și cele academice?

În primul rând, este nevoie să acceptăm faptul că învățarea și performanțele copiilor depind atât de capacitatea lor de reglare emoțională, cât și de capacitatea profesorilor de a se coregla. Un copil nu va putea învăța matematică dacă îi va fi frică de profesor sau dacă, acasă, trăiește într-un mediu tensionat sau este abandonat de părinți. Nu cred că mai putem nega această realitate și să pretindem că elevii sunt niște mici roboței, care, atunci când vin la școală, activează modul învățare și lasă la ușă toate grijile lor.

 De aceea, relația profesor-elev este esențială. Chiar dacă o parte din cunoaștere va fi oferită de roboți și IA, prezența umană este fundamentală. De exemplu, frica de greșeală blochează de multe ori capacitatea copilului de învățare, încurajează amânarea și evitarea studiului. Aceasta se întâmplă deoarece emoția, frica, este prea intensă și copilul nu are resurse pentru a-i face față. Or, prezența unui profesor care este conectat cu elevul și îi vede și înțelege emoția dincolo de comportament îl poate liniști și oferi siguranța că, în ciuda disconfortului pe care îl resimte, el poate depăși frica și, drept urmare, nu va mai amâna și va învăța. În acest fel, el nu va progresa doar academic, ci va avea mai multă încredere și în capacitățile lui, va simți că poate, că se descurcă.

 Ce înseamnă acest lucru? Că școala are nevoie să se transforme și să prioritizeze bunăstarea emoțională și mintală a profesorilor, să-i ajute să își înțeleagă emoțiile și reacțiile și să-i învețe cum să își umple rezervorul emoțional, care va fi vital în contextul provocărilor care ne așteaptă.

 În al doilea rând, e nevoie să admitem că prioritățile de dezvoltare ale copiilor se schimbă fundamental. Și vedem asta atât în problemele de sănătate mintală și emoțională cu care se confruntă deja, cât și dacă  e să ne uităm ce provocări vor avea în viitor. Gândiți-vă doar la situația în care ei vor fi nevoiți să aibă 2 job-uri complet diferite în paralel, pentru care vor avea nevoie de abilități foarte diferite, ca să răspundă cerințelor pieței. Deci, focusul se mută de pe învățarea clasică spre dezvoltarea unor abilități precum autonomia emoțională, reziliența, comunicarea și colaborarea, disponibilitatea la efort, competențele digitale etc. 

 Și nu în ultimul rând, haideți să acceptăm că academicul și emoționalul nu se exclud, ci, dimpotrivă, sunt interdependente.

Citește continuarea articolului în ediția noiembrie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!