Drepturile copilului, între mit și realitate
Într-un sat din România, un copil de 8 ani își adună caietele și pleacă spre școală, cu inima ușoară. În același timp, un alt copil este nevoit să rămână acasă, ajutând la treburile gospodăriei, visând cu ochii deschiși la ziua în care va învăţa să citească.
Aceasta este realitatea noastră duală: un sistem care garantează drepturi fundamentale copiilor, în opoziţie cu o mentalitate care le ignoră adesea.
Pentru ca aceste drepturi să fie protejate, atât familia, cât și statul au responsabilitatea de a le respecta și promova. România, deși semnatară a Convenţiei ONU privind Drepturile Copilului, păstrează încă expresii precum „eu te-am făcut, eu te omor”, care reflectă o viziune arhaică asupra autorităţii parentale, percepută, mai degrabă, ca un drept absolut decât ca o responsabilitate.
Dar ce înseamnă, de fapt, drepturile copilului? Sunt ele o ficţiune teoretică sau o realitate palpabilă? Și, mai important, cum le putem transforma în instrumente care să schimbe vieţi?
Mituri și adevăruri despre drepturile copilului
Un mit frecvent este că drepturile copilului subminează autoritatea părinţilor. În realitate, acestea oferă un cadru bazat pe respect reciproc. Dreptul copilului de a-și exprima opinia nu înseamnă pierderea autorităţii părintești, ci decizii luate în interesul copilului. Din păcate, expresii precum „copilul trebuie să știe de frică” sau „unde dă părintele, crește” sunt încă la ordinea zilei. Adevărul este însă cu totul altul.
Drepturile copilului nu contravin autorităţii parentale, ci creează un fundament pentru relaţii bazate pe respect și colaborare. Copilul are dreptul să își exprime opinia, dar decizia aparţine părinţilor/adulţilor, cu condiţia ca ea să fie luată în interesul superior al copilului.
Un alt mit este că drepturile copilului sunt relevante doar în cazuri grave, precum abuzurile extreme. În fapt, drepturile copilului acoperă toate aspectele vieţii, de la accesul egal la educaţie până la protecţia împotriva discriminării, oriunde și oricând.
Citește continuarea articolului în ediția martie 2025 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
