Impactul actoriei în dezvoltarea copiilor și a educației
Din fericire, ne-au mai rămas multe căi prin care să ne satisfacem setea de cultură până când se vor relua spectacolele, pentru că despre teatru se poate numai vorbi, în această perioadă.
Actorul poate fi confundat cu personajele pe care le-a interpretat. Mai ales dacă a făcut roluri bune. Din cauza asta este foarte greu să definim metodele pe care actorul le folosește pentru a-și justifica prezența și a fi acceptat și apreciat. Câți actori sunt, atâtea metode de arta actorului există. Actori sau nu, de multe ori natura ne ia pe nepregătite. Ne fâstâcim, amuțim, roșim sau râdem când nu ar trebui. Asta este frumos, dar și înspăimântător. Nu ne dorim incertitudinea, dar trebuie să o luăm mereu în calcul.
Trupul și mintea sunt pânza și pensulele în actorie. Să vedem ce se naște, spunem noi atunci când ne ridicăm de la masa de lectură și începem să ne mișcăm pe scenă. Având la dispoziție bucăți de adevăr ne dăm voie să existăm într-un context în care trebuie să arătăm ca peștele în apă și cu care nu numai că trebuie să ne obișnuim dar pe care trebuie să îl prezentăm într-un mod credibil și interesant.
Resimt copii lipsa teatrului zilele astea? Unii dintre ei nici nu au fost la un spectacol. Dar video-ul nu a omorât radio-ul și nu va omorî nici teatrul. Dacă vor avea ocazia să meargă la teatru, vor vedea diferența. O sală de spectacole plină de copii este visul oricărui actor care vrea să simtă pulsul publicului. Dar copiii nu sunt numai buni spectatori, sunt și buni actori.
La cursurile de actorie, primul an este dedicat jocurilor. Studentul la actorie are nevoie să apeleze la zestrea copilăriei, însă pentru un copil, actoria poate fi încă o aventură care îi va lărgi orizontul cunoașterii. Ca actor, copilul are posibilitatea de a trece dincolo de bariera teoretică, participând la transpunerea textului în scenă. Astfel este stimulat să se implice în traducerea și găsirea motivațiilor personajului și să descopere dinamica ce stă la baza relațiilor interumane. Este un foarte bun exercițiu pentru formarea gândirii critice.
Frumusețea este că, nevoia de a se impune într-un anumit rol, naște o responsabilitate și odată cu ea, necesitatea de a dezvolta abilități și date fizice care îl vor ajuta să se raporteze mai bine la mediul înconjurător. Sarcinile scenice îl fac să combine efortul fizic cu cel intelectual și reușește să își învingă timiditatea și să își folosească emoțiile. Statutul de consumator de informații este îmbogățit cu cel de procesator. În atelierul de actorie copilul indentifică și înțelege situații, se familiarizează cu obiceiuri și particularități din diferite părți ale lumii, culturi și perioade.
Copii se iau mai ușor la trântă cu viața. Ei sunt mai pregătiți să înfrunte incertitudinile pentru că au atât de multe, încât jocul este un drept. Prin joc se rezolvă totul. Vitalitatea și setea de cunoaștere îi ajută să exploreze și să să rezolve aspecte care îi intrigă. Pentru un copil actoria poate fi o minunată unealtă de învățare. Scena în timpul repetițiilor este ca un laborator în care poți să experimentezi și unde poți să înveți din greșeli. Corpul este eprubeta sau suportul și substanțele pot fi gândurile, sentimentele și situațiile. Experimentele într-un astfel de laborator pot avea șanse de reușită dacă sunt adăugate ingredientele potrivite, dar pentru asta ai nevoie de pricepere, curaj și încredere.
Împlinind aceste necesități se generează efectele educative și terapeutice pe care le are teatrul. Dorința de a deveni vedetă nu duce foarte departe dacă nu este lăsată la intrarea în atelierul de actorie, unde scopul principal este de a porni pe drumul descoperirii de sine și a lumii.
Îi încurajez pe cei care vor să se întâlnească cu frumoasa lume a teatrului să caute confortabilul scaun de spectator sau să urmeze chemarea scenei și să se suie pe scândura ei. Dacă până acum câțiva ani lumea de dincolo de cortină era mai greu de accesat, astăzi oportunitățile de a descoperi frumusețea artei actorului ca practicant, sunt din ce în ce mai multe. Mulți absolvenți de facultăți de teatru organizează cursuri de actorie şi, în curând, copiii vor avea șansa să participe la cursuri de actorie în școli.
În copilărie, se imagina cu uşurinţă căpitan de navetă spaţială sau explorator în jungla fără margini, nu avea însă nicio bănuială că va ajunge pe scenă. Era mai presus de orice imaginație și nici nu îndrăznea sa-şi dorească așa ceva. Ziua când mergea la spectacol sau la film era altfel decât toate celelalte. Pur și simplu, îi era foarte greu să îndure aşteptarea până la momentul intrării în sala de spectacol sau în cinematograf. După ce ajungea acolo, chinurile aşteptării începeau să se topească. Nu mai conta nimic pentru că știa sigur că urmează să înceapă. Era doar fericit. Admira scena sau vâna orice adiere de cortină. Îi plăcea teribil și înţelegea că dincolo de ecran sau scenă mai este ceva. Și pentru că era deosebit de curios, avea o singură misiune: să descopere mai mult. De douăzeci și ceva de ani, este unul din actorii teatrului Excelsior. Face parte din prima promoţie de actori de la Facultatea de Teatru a Universităţii Hyperion (1995). A avut şansa să înveţe Arta Actorului la clasa profesorilor Ion Cojar și Gelu Colceag. El este Robert Radoveneanu și caută adevărul, prospețimea, sinceritatea.