Învăţarea unei limbi străine – procesul neurolingvistic
Atunci când comunicăm, procesul neurocognitiv se derulează astfel: vocea interlocutorului se transformă în semnale care sunt percepute de cortexul auditiv primar și apoi trimise la aria Wernicke pentru a fi deslușite, de unde reprezentarea neuronală a cuvintelor rostite este trimisă apoi prin fasciculul arcuat către aria Broca. De acolo informația este transmisă către cortexul motor primar, care controlează mușchii bucali, pentru a putea răspunde persoanei care ne vorbește.
Toate cele 7 componente implicate în perceperea și producerea limbajului, cortexul motor primar, aria broca, cortexul auditiv primar, girusul angular, cortexul vizual primar, aria Wernicke și fasciculul arcuat sunt situate în emisfera cerebrală stângă a creierului. Această emisfera este responsabilă cu gândirea logico-analitică, inteligența matematică, capacitatea de a rezolva probleme și, în general, cu prelucrarea și memorizarea datelor factuale din mediul înconjurător.
Practic, în procesul de învățare al unei limbi străine stimulăm activitatea neuronală din cortexul prefrontal, care este cea mai evoluată parte a creierelor noastre, conform studiilor din neuroştiinţă. Foarte interesant este faptul că atunci când depunem efortul de a reproduce pronunția alfabetului și a cuvintelor noi dintr-o limbă străină instalăm starea de prezență, prin intermediul ascultării active. Așadar, acest proces de învățare contribuie la creșterea coeficientului de conștientizare al modului în care ne exprimăm.
Inteligența și identitatea culturală
Pe lista inteligențelor noastre, figurează și inteligență culturală. Ce informații prelucrează ea? Atunci când producem limbaj într-o altă limbă decât cea maternă, dezvoltăm abilitatea de a înțelege și reproduce la rândul nostru atitudini, comportamente și concepte culturale pe care vorbitorii nativi ai limbii învățate de noi le manifestă în viața lor de zi cu zi. Am întâlnit adolescenți și adulți care devin mai încrezători în sine atunci când vorbesc în limba engleză, după ce au ajuns să o stăpânească și chiar mulți dintre ei spun că se simt ca și cum au și o personalitate engleză.
Limba română este melodioasă, fără sunete puternice și un sistem fonetic atât de complex precum cel al altor limbi străine cum ar fi franceza, germana, ş.a. Aceasta ne permite nouă să ne adaptăm cu mai multă ușurință pronunţiilor diferite decât altor culturi. Se poate spune oare despre noi, românii că avem o identitate culturală mai flexibilă, din acest punct de vedere?
Se pare că datorită globalizării, motivația de a învăța limba engleză se află în proporții crescătoare, începând cu anii ’90 și până în prezent, când 8 din 10 copii cu vârstele cuprinse între 4-7 ani urmează cursuri de engleză într-o formă sau alta. Însă, în ultimii 8 ani, s-a născut un trend social ascendent către a învăța limba germană, atât în rândul elevilor, cât și al liceenilor și adulților care lucrează într-o multinațională. Opțiunea pentru această limbă își are motivația în nevoia psihică de siguranță și de a dobândi un statut. Acestea sunt nevoi emoționale primare ale sistemului nostru limbic, dornic să primească recunoaștere socială și să se integreze în mediul social.
Marea majoritate a părinților care își duc copilul de 6 ani la cursuri de germană proiectează pe el imaginea unei cariere de mare succes, care îi va aduce o stabilitate și o siguranță financiară, având și acest as în mânecă, de a cunoaște limba unei puteri economice constante în spațiul European – Germania. Desigur că este important ca viitorul membru al societății – copilul, să aibă parte de o educație în care să figureze o paletă bogată de opțiuni precum sport, cursuri de artă, pian sau limbi străine, din care să aleagă apoi ce să manifeste în viața sa de adult pentru a se integra armonios în mediul social.
În contextul expunerii copilului la limba germană de la o vârstă fragedă, când neocortexul lui nu este dezvoltat, el învață rapid prin repetiție, asociere și emoția pozitivă creată în timpul orei organizată de cel care predă. Însă de departe cel mai delicat și important aspect, care merită observat de părinți pe parcursul procesului de învățare a copilului, este cum se simte el atunci când vorbește în limba germană și când își face temele. Dacă există semne de disconfort, reticență, procrastinare sau pasivitate față de efortul depus pentru teme sau curs, șansele sunt ca această limbă să nu se potrivească structurii sale psihice, chiar dacă între timp a deprins pronunția și structura limbii.
Semnele de dezinteres față de limba aceasta pot apărea chiar la 3 ani după ce a început să urmeze cursurile. Mulți părinți preferă ca procesul învățării să continue, în pofida acestor semnale emise de învățăcei, pe care le pun pe seama vârstei sau pe care nu le iau prea mult în considerare. Mesajul meu către ei este că sănătatea psiho-emoțională a copilului poate fi afectată ulterior, dacă această opțiune entuziastă pentru germană nu este evaluată și ca un bilet cumpărat pentru automatul de acum, care este posibil să nu mai fie acceptat de același automat – spațiul psiho-emoțional al copilului și peste ani de la punctul de start.
Puterea personală de a face față situațiilor mai puțin plăcute din viața de adult și de a ne adapta contextului social, care este într-o continuă schimbare, izvorăște din descoperirea propriei autenticități, care se manifestă din mica copilărie până spre adolescență. Cum se manifestă ea? Atunci când părintele creează spațiul necesar în care micul suflet să se manifeste natural și observă modul lui unic în care descoperă lumea din jurul său, din care alege singur ce îi place să manifeste și ce nu.
