Iubirea autentică, sensul ce dă sens vieții
De curând am descoperit o carte tare specială, pe care o citești altfel, în funcție de “ochelarii” pe care ți-i pui.
Am început cu ochelarii de “mamă” și mi-am amintit cât de importantă este pentru copil legătura de suflet care îi permite acestuia să “revină acasă”, în siguranță, indiferent de cum s-a purtat viața cu el. Am continuat cu ochelarii de “profesor” și am realizat, pentru a mia oară, că avem un rol atât de important în viața copiilor cu care interacționăm, mai ales neștiind din ce case vin și dacă nu cumva școala este, uneori, cel mai sigur loc din viața lor.
Apoi, inevitabil parcă, au apărut pe masă ochelarii specialistului în ascultat poveștile oamenilor- adică ai psihoterapeutul, căruia i s-a confirmat, din nou, că nu trăim întâmplări și nici nu ni se desfășoară în fața ochilor realități, ci, mai degrabă e vorba despre percepții. Există evenimente încadrate în traume, care sunt percepute ca imobilizatoare de către unii sau salvatoare de către alții.
Cu alte cuvinte, nu găsim sensul vieții, ci DĂM sens vieții.
În lucrul cu oamenii mici și mari, am învățat că există un numitor comun al tuturor poveștilor. Deși, firul roșu al lor conține particularitățile individuale, de fapt toate poveștile noastre pot fi reduse la “prezența sau absența dragostei.”
Nu este un clișeu. Ba mai mult, dragostea este acea forță care pare că ridică sau coboară un om. Atunci când am explorat, în cabinet, poveștile dependențelor, am găsit că, sub o formă sau alta, fiecare dintre autorii acestora, nu găsiseră, nu simțiseră dragostea adevărată- aceea care te invită înapoi, indiferent de performanțele demonstrate. Practic, le lipsea conceptul de dragoste necondiționată. În absența acesteia, eul începe să experimenteze tot felul de încercări de a o câștiga, descoperi, prelucra, fabrica. Iar efectul este unul similar cu al medicamentelor- nefiind ceva natural- apare sub formă de surogat, care poate fi orice lucru la care apelezi, în afara conectării autentice cu sinele tău și persoane din jur. Mai exact, niciun fel de dependență nu pornește dintr-un preaplin de dragoste necondiționată. Drept care, prima întrebare pe care ți-o poți pune ca părinte, îngrijorat de viitorul copilului tău, este aceasta: cum arăt eu copilului meu dragostea necondiționată pentru mine și pentru el?
Citește continuarea articolului în ediția noiembrie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
