Mediul online – prieten sau dușman al școlii?

Majoritatea copiilor și a adolescenților utilizează frecvent cel puțin un dispozitiv conectat la internet. Fie că sunt acasă, la școală sau în metrou, aceștia pot comunica cu colegi, prieteni sau membri ai familiei, pot accesa informații diverse sau platforme de divertisment. Castells (2010) spunea despre rețelele sociale că reprezintă „o nouă morfologie a lumii în care trăim”. Pe lângă efectele negative deja discutate adesea în articole, mediul online facilitează interacțiunea socială în rândul tinerilor și nu numai, devenind un laitmotiv al vieții cotidiene.

Noul mileniu este cel care introduce această variabilă în procesul de socializare a tinerilor: rețelele sociale. Încă de la începutul anilor 2000, numeroase studii vorbesc despre creșteri spectaculoase în ceea ce privește numărul de utilizatori ai rețelelor sociale, punând accent pe efectele benefice și diminuând aspectele negative precum diseminarea rapidă a informațiilor false, cyberbullyingul sau accesul facil la conținut neadecvat. Numărul mare de copii care utilizează rețelele de socializare și perioada de timp în continuă creștere pe care aceștia îl petrec în mediul online reprezintă doar două dintre argumentele care subliniază importanța acestor noi agenți ai socializării. Având în vedere această nouă realitate în care trăim și luând în considerare perioada pandemiei Covid-19 în care atât adulții, cât și copiii au fost constrânși în a descoperi noi moduri de a socializa și de a realiza continuitatea activităților profesionale, culturale sau ludice desfășurate până la momentul respectiv, este important să înțelegem nevoia utilizării mediului online (aici includem rețele sociale, materiale audio-video, cărți, articole de specialitate, platforme educaționale etc.) în procesul instructiv educativ prin digitalizarea materialelor. Line (1996) a evidențiat avantajele pe care digitalizarea materialelor utilizate în predare-învățare-evaluare le oferă:

• digitalizarea nu consumă resurse financiare în vederea construirii de noi școli, ci presupune schimb de informații;
• digitalizarea permite apariția unor biblioteci digitale ușor de accesat prin intermediul internetului;
• materialele digitale pot fi preluate și transmise mai ușor și mai rapid în comparație cu cele tradiționale;
• accesul la informații electronice poate avea costuri mai mici având în vedere faptul că fișierele sunt stocate într-un depozit electronic la care oricine poate avea accesa fără a se deplasa;
• textul digital este interactiv, oferind alternative atractive prin care se îmbogățesc informațiile transmise.

Înțelegerea mediului online ca pe un facilitator al învățării transformă elevul în participant activ la procesul instructiv educativ. Profesorul are rolul de a le oferi elevilor resursele necesare pentru a descoperi anumite informații, să le creeze contextul potrivit pentru a explora noi perspective și de a identifica căi noi de a gestiona problemele cotidiene. De asemenea, profesorii trebuie să țină cont de faptul că unii dintre elevi vin cu un bagaj mai mare de cunoștințe și abilități dobândite în urma experienței avute până la momentul respectiv și care le permite să facă conexiuni rapide între informații, având în același timp nevoie să își consolideze baza teoretică.

În acest sens, Liceul Româno-Finlandez din București este unul dintre cei 10 parteneri din cadrul proiectului  Erasmus+ Smart Lesson. Scopul proiectului este de a crea noi metodologii care să faciliteze integrarea instrumentelor digitale în cadrul orelor de curs. Proiectul reunește experți în educație din 5 țări: Grecia, Italia, Letonia, România și Spania. În plus, în luna februarie a anului 2025, Liceul Româno-Finlandez din București organizează o conferință tematică în vederea informării profesorilor cu privire la modalitatea în care pot utiliza diferite resurse digitale în predare și evaluare.

Mai multe detalii despre proiect la adresa de internet https://smartlesson.eu/