Respectarea „legii” începe din copilărie 

“Mie nu-mi plac regulile!”

Nu-i așa că, fie că suntem părinți, profesori, manageri, funcționari publici, medici, agenți de circulație etc., cu toții auzim această replică zi de zi?! Adulții nu prea o mai verbalizează, ei doar o demonstrează.

Nu știu cum se vede din unghiul celorlalte meserii, însă prin lentila profesorului, tendința de a nu respecta regulile sau de a încerca să fie “fentate” reprezintă un semn că toți suntem la fel, dar fiecare se dezvoltă diferit, în funcție de mai mulți factori, mediul în care creștem, fiind unul dintre ei.

Ne naștem cu această tendință de a încălca regulile, e ca o luptă interioară ce ni se dezvoltă, probabil, încă din pântecul mamei. Poate că prima regulă care nu ne place este cea în care, la finalizarea termenului sarcinii, trebuie să ieșim în lume, vrând-nevrând; nimeni nu ne întreabă și nici nu ne cere acordul, e legea naturală a vieții. Iar atunci când nu se respectă această lege, riscul ca ceva să nu funcționeze bine este destul de ridicat.

Creștem și testăm fiecare regulă ce vine către noi: fie naturală, fie stabilită de oameni. Părinții sunt primii care au puterea de a stabili sau nu reguli, depinde de ce cărți citește fiecare. Cât timp copilul rămâne în “globul” casei, totul pare a fi în regulă, însă când iese în lume (pentru că nu putem fi ființe sociale fără lumea din jur), este înconjurat de reguli…Ce trist sună, nu?! Îmi pot imagina cât de devastator poate părea pentru un copil ce nu a experimentat niciun set de reguli acasă să se trezească din plin în mijlocul lor.

Ca să îndulcim puțin terminologia, e bine să începem în explicațiile date copiilor, cu o primă întrebare:

Ce sunt regulile?

Regulile sunt linii de direcție, un ghidaj oferit oamenilor.

Următoarea întrebare la care copiii vor neapărat un răspuns este:

La ce ne folosesc regulile?

Pentru că sunt linii de direcție, regulile aduc așezare într-o lume haotică, fără ele am fi dezorientați, în nesiguranță, dar mai mult de atât, regulile oferă sens vieții.

Când una dintre elevele mele a suferit un accident grav, din cauză că atât câțiva colegi de-ai ei, cât și ea într-o oarecare măsură, au încălcat niște reguli stabilite inițial, pe care le cunoșteau, dar nu le-au respectat, abia atunci au înțeles ei cu adevărat scopul regulilor. Pentru că da, omul pare că devine mai conștient atunci când se întâmplă o tragedie. E un fel de zdruncinare care ne oprește din haosul nostru interior. A fost un moment perfect pentru a-i ajuta să înțeleagă faptul că regulile sunt pentru siguranța noastră și a celor din jurul nostru.

Ca profesori, ne luptăm frecvent cu părinții elevilor care tind și de multe ori, încalcă toate regulile stabilite. 

Ați interacționat vreodată cu oameni care contestă fiecare regulă? Aveți colegi de serviciu care tind să facă asta în mod frecvent? Aveți oameni în echipă, pe care trebuie să-i instruiți, dar grija lor zilnică este cum să facă să fie puțin „neascultători” și astăzi? De câtă energie aveți nevoie pentru gestionarea acestor situații? Câte cursuri de formare faceți pentru a învăța cum să comunicați cu astfel de colegi?

Copiii noștri au o calitate ce, din păcate, se diminuează atunci când “creștem mari”, și anume: capacitatea de a fi modelați. Copilăria este perioada perfectă pentru a-i modela caracterul copilului, pentru a-i oferi structură, claritate și direcție. Toate aceste aspecte îi aduc copilului sănătate emoțională și relațională, pe lângă sănătate fizică și psihică.

Un profesor are nevoie de aproximativ 5 minute de interacțiune cu un copil pentru a-și da seama dacă acesta este familiarizat cu noțiunea de regulă; când spun familiarizat, nu mă refer dacă cunoaște la nivel teoretic, ci dacă înțelege importanța regulii și crede în ea. Copilul trebuie să creadă în puterea regulilor, să ne vadă pe noi adulții că le respectăm, că, deși uneori ne e greu și nouă, alegem să nu le încălcăm, pentru că oferă sens vieții noastre.

Ce facem noi, părinții, atunci când se pune galben la semafor? Încetinim și ne oprim, nu?! Nu, noi accelerăm și forțăm verdele. În acest timp, copilul se află în mașină cu noi.

Ce facem noi, părinții, atunci când ajungem la medic și e coadă cam mare?! Stăm liniștiți la rând, mulțumitori că avem un medic în care avem încredere, nu?!  Nu! Încercăm, inițial, să vedem dacă ne lasă cineva să intrăm în față, măcar să punem o întrebare, ca să destabilizăm puțin tot grupul. Dacă nu merge, devenim nervoși și nemulțumiți de întreg sistemul medical. În acest timp, copilul nostru își ia notițe.

Ce facem noi, părinții, când primește copilul nostru o mustrare scrisă din partea școlii pentru că încalcă frecvent regulile de siguranță, deranjează orele, colegii, profesorii, actul educațional?! Acceptăm situația cu încredere în școala pe care noi am ales-o pentru copilul nostru, discutăm matur despre ce s-a întâmplat și ce urmează să facem? Sau contestăm decizia, chiar de față cu copilul, amenințăm, acuzăm, apelăm la diverse strategii pentru a-l scuti de suferința aceasta?! În acest timp, copilul a văzut, a notat, a înmagazinat cum se rezolvă atunci când vrei să scapi basma curată, deși ai încălcat legea, apelând la cineva care să te scoată din bucluc. Vi se pare cunoscută scena? De aici se începe, din copilărie.

Există părinți care, nereușind să câștige așa cum își doresc, decid să transfere copilul la o altă școală, în încercarea de a-și demonstra că al lor copil este nedreptățit. Este posibil ca uneori, schimbarea școlii să fie realmente benefică copilului. Din păcate însă, de cele mai multe ori, când scopul părintelui este să-și scape copilul de o sancțiune, nicio școală nouă nu-l poate ajuta să nu ajungă din nou în același punct. Intervenția trebuie să se facă pornind de la consiliere parentală și schimbarea sistemului familiei, prin a integra și reguli în viața lor, a tuturor.

Să facem corelarea cu o situație în care o persoană încalcă frecvent regulile de circulație (dau exemplu tot din sfera aceasta, deoarece copiii înțeleg cel mai bine noțiunea de “regulă” prin prisma regulilor de circulație) și astfel este sancționată în mod repetat…legea stabilită de oameni. Acest om nu are prea multe posibilități: fie își schimbă atitudinea față de reguli, prin respectarea lor, fie continuă să le încalce, pierzându-și într-un final dreptul de a mai conduce, prin reținerea permisului. Nu am auzit încă pe nimeni spunând: “Mă voi muta în altă țară, pentru că nu-mi plac regulile de circulație din România!” Ele sunt cam aceleași peste tot, nu?! Poate cu câteva ajustări. Însă permisul se poate pierde oriunde, dacă regulile stabilite de acea țară nu sunt respectate.

Având în minte imaginea aceasta, cum ar fi dacă părintele ar rămâne lângă copil și ar plânge împreună cu el pentru sancțiunea primită, l-ar asigura că-l iubește în continuare, însă va trebui să-și plătească “amenda” pentru încălcarea legii, căci regulile aduc învățare, siguranță și sens vieții?! Ce lume frumoasă și sigură putem crea cu aceste două mâini puternice, o minte de adult și o inimă de părinte! Și totul doar pentru copiii noștri de azi, adulții responsabili de mâine, societatea sănătoasă din viitor. Și da, regulile dau sens vieții!