Violeta Moraru: „Elevii nu sunt capabili să-și gestioneze emoțiile”

O echipă de copii și profesori de la Liceul Tehnologic „Alexandru Macedonski” Melinești a fost implicată, în perioada ianuarie 2021 – martie 2023,  în activitățile proiectului REVIS – „Răspuns la violența în rândul copiilor în școli și contexte similar”, proiect implementat de Fundația Terre des hommes și cofinanțat din Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).

Proiectul REVIS a urmărit să prevină, să combată și să răspundă la violența în rândul copiilor prin transformarea normelor și comportamentelor sociale și de gen, să încurajeze copiii să conteste normele sociale care duc la violență între colegi și să dezvolte soluții la problemele conflictuale. Proiectul a fost implementat în 10 licee din județele Dolj, Olt, Gorj și Bacău. Prin campaniile de conștientizare pe care le-au realizat ca răspuns la problema violenței școlare, liceenii au urmărit să încurajeze comportamentele benefice și să creeze un mediu mai sigur în școală. Proiectul a fost derulat în România de Fundația Terre des hommes, organizație neguvernamentală de protecție a drepturilor copiilor.

Am stat de vorbă cu doamna Violeta Moraru, coordonator al proiectului REVIS pentru Liceului Tehnologic „Alexandru Macedonski” Melinești despre modul în care s-a desfășurat proiectul, cum a fost acesta primit de către elevi și de către părinții acestora, dar și despre rezultatele din urma implementării programului.

Psychologies: Povestiți-ne, vă rog, ce v-a determinat să vă alăturați inițiativei create de Fundația Terre des hommes, care urmărește să prevină, să combată și să răspundă la violența în școli.

Violeta Moraru: Violența este un fenomen care a devenit extrem de prezent în școala românească. Acte de violență, fie că este vorba de violență fizică sau verbală, se petrec la toate nivelurile de învățământ, de la nivelul primar la cel liceal. Și mereu ne-am pus problema cum am putea să rezolvăm această situație, cum am putea să reducem fenomenul de violență? Am ajuns la concluzia că, fără o implicare a noastră, a cadrelor didactice, lucrurile nu se puteau rezolva de la sine. Astfel, în momentul în care s-a ivit ocazia de a participa la cursul organizat de Fundația Terre des hommes cu privire la violență, nu am ezitat să particip. Cred cu tărie în faptul că această problemă poate fi rezolvată din interiorul școlii, prin implicarea cadrelor didactice și mai ales a elevilor. Elevii trebuie să conștientizeze primii că au un comportament violent unii față de ceilalți și tot ei, cu ajutorul nostru, să ajungă să-și schimbe comportamentul.

Profesional, v-ați confruntat până în prezent cu fenomenul de bullying? Cum ați înfruntat astfel de cazuri și cum ați ajutat elevii să le depășească?

V. M.: Da, de foarte multe ori am asistat la astfel de comportamente ale elevilor. Însă, am constatat că de cele mai multe ori elevii nu conștientizau faptul că ceea ce fac ei unii față de ceilalți reprezintă, în fapt, un comportament de bullying. Tendința, la prima vedere, este să aplici sancțiuni, dar acest lucru nu dă întotdeauna rezultate. Asta a însemnat faptul că trebuia să schimb strategia. De fapt, este nevoie de o analiză mai amănunțită a evenimentelor. Trebuie să vezi de ce fac copiii ceea ce fac, de ce sunt violenți unii cu ceilalți. Am încercat, prin discuții, să aflu ce anume îi determină pe elevi să se manifeste agresiv, atât fizic cât și verbal. Am constatat că elevii nu sunt capabili să-și gestioneze, de multe ori, trăirile și emoțiile. Prin urmare, am căutat, prin discuții, în cadrul orelor de dirigenție, să-i fac pe elevi să înțeleagă faptul că un comportament agresiv nu este sănătos, nici pentru agresor, și cu atât mai puțin pentru victimă.

Cum a fost primită această inițiativă de elevii Liceului Tehnologic „Alexandru Macedonski” Melinești?

V. M.: Elevii noștri au fost încă de la început foarte interesați de această temă, și mai ales au fost atrași de modul de desfășurare a activităților, exprimându-și de multe ori bucuria de a participa la acestea. Din momentul în care chiar ei au devenit „formatori”, entuziasmul a fost și mai mare. Dorința de a discuta cu colegii lor de la alte clase despre violență, cauzele și prevenirea acesteia a dus la o emulație.

Astfel a apărut ideea organizării unei campanii de informare cu privire la fenomenul bullying-ului, iar elevii s-au implicat activ în realizarea ei. Prin pliantele, posterele, sceneta, prezentările create și distribuite de elevii implicați în proiect, copiii din școală au aflat mai multe despre fenomenul de bullying. Mulți dintre ei nici nu știau faptul că anumite comportamente ale lor reprezentau de fapt forme de bullying. Elevii au fost deschiși discuțiilor și dispuși să afle mult mai multe, iar în prezent sunt mai atenți unii cu ceilalți. Au învățat cum să se comporte când sunt victime ale bullying-ului, cum să reacționeze, cui trebuie să se adreseze și mai ales să nu devină la rândul lor violenți. Au învățat că trebuie să accepte diferențele, să nu-și facă dreptate singuri și să apeleze la ajutor.

Copiii au înțeles că ei  sunt cheia schimbării, cadrele didactice trebuie doar să-i îndrume, să-i sprijine și să-i ajute în realizarea inițiativelor lor. Modificarea propriului comportament atrage după sine și schimbarea comportamentului  celorlalți, sub acțiunea și influența grupului. Astfel bullyingul nu poate fi oprit decât printr-un efort colectiv.

Copiii consideră că acest gen de activități trebuie să continue pentru că, așa cum au spus ei: „Ne ajută la înțelegerea și remedierea acțiunilor noastre”, „persoanele predispuse la violență pot înțelege că nu e bine ceea ce fac”, „persoanele mai slabe învață cum să se apere”, „ne influențează în mod pozitiv”, „astfel de activități ar influența pozitiv colectivul și agresorii, i-ar face să se schimbe”.

Dar de către părinții acestora? Ce feedback ați obținut din partea lor?

V. M.: Ținând cont că și părinții au primit materiale referitoare la violență („Ghidul pentru părinți”), aceștia și-au exprimat interesul pentru această tematică și satisfacție cu privire la conținutul ghidului. Și ei sunt de acord, alături de noi, cu faptul că este nevoie de îmbunătățirea comunicării cu elevii. Aceștia au nevoie de toată îndrumarea, susținerea și înțelegerea noastră.

Părinții ne-au mulțumit pentru participarea la acest proiect și ne-au promis tot sprijinul lor.

Ce rezultate au existat în urma derulării proiectului atât la nivelul clasei, cât și al școlii?

V. M.: Ne place să credem că tot mai mulți elevi au conștientizat faptul că violența nu îi face mai puternici și mai buni, adică au apărut schimbări în comportamentul lor. Aceștia au devenit în mod efectiv parte a schimbării. Sunt mai deschiși la discuții, mai dispuși să raporteze actele de violență și să se implice mai mult. Elevii au început să fie mai atenți la atitudinea colegilor lor și chiar să reacționeze și să intervină când constată acte de violență.

În plan material, prin fondurile puse la dispoziție de coordonatorii proiectelor, s-au putut realiza o multitudine de pliante, postere, afișe care se regăsesc acum pe holurile școlii și în sălile de clasă, bucurându-se de apreciere din partea elevilor, a vizitatorilor.

Campania desfășurată de ei în școală a început să dea rezultate, elevii sunt mai atenți la comportamentul lor. Am putea spune că a fost de un real folos cutia cu mărturii anonime, prin care am reușit să atingem un obiectiv mai dificil: să-i determinăm pe copii să raporteze actele de violență. În răspunsurile pe care le-am adunat prin intermediul cutiei elevii s-au manifestat sincer și mulți dintre ei au mărturisit faptul că au fost victimele agresiunilor din partea colegilor de clasă sau de școală, că la rândul lor au fost agresori, că au asistat la acte de violență și nu au intervenit. Cutia cu marturii anonime le-a dat posibilitatea copiilor să se exprime liber, dar și nouă cadrelor didactice să aflăm mai multe despre formele de violență din școală. De aceea am decis ca aceasta să se afle în permanență pe unul dintre holurile școlii pentru a-i determina pe elevi să spună în continuare dacă sunt agresați, dacă sunt victime ale bullying-ului, și astfel să ne dea nouă posibilitatea de a interveni și de a lua măsuri.

S-a îmbunătățit și comunicarea dintre elevi, elevii de liceu implicați în proiect au devenit mentori pentru colegii lor mai mici.

Copiii doresc să desfășoare mai multe activități de acest fel. Toți sunt de acord că bullying-ul este un fenomen grav, care s-a răspândit foarte mult în școală și că ele trebuie diminuat.

Ce sfaturi aveți pentru elevii, părinții sau chiar profesorii care se confruntă cu cazuri de bullying?

V. M.: Sfatul meu este acela de a nu renunța la lupta împotriva bullying-ului. Trebuie să fim mult mai atenți la comportamentul elevilor, să-i susținem atunci când au nevoie. Ne putem educa copiii în spiritul toleranței, al acceptării diferențelor și al respectului reciproc. Trebuie să transmitem un mesaj foarte clar și să arătăm faptul că violența nu reprezintă o  modalitate de rezolvare a problemelor.