Yolanda Creţescu: „Limitele și echilibrul sunt cuvintele cheie în parentaj.”
Vă invit să descoperim împreună cu Yolanda Creţescu, psiholog și psihoterapeut clinician, universul jocurilor video astfel încât şi copiii, şi părinţii să poată beneficia de maximul avantajelor oferite.
Psychologies: În contextul pandemiei, timpul alocat jocurilor video a crescut considerabil în viaţa copiilor. Povesteşte-ne puţin despre ce reprezintă jocurile video în viaţa unui copil şi ce implicaţii aduc acestea.
Yolanda Creţescu: Digitalizarea a fost marea achiziție în contextul pandemiei, însă ca orice lucru pe care îl putem folosi în exces, digitalizarea ne poate și dăuna. Dincolo de păstrarea socializării la distanță, prin intermediul internetului, prin aplicațiile de meeting, copiii și-au compensat confortabil nevoile sociale pentru că o făceau și înainte. Prin jocuri ei reușesc să își descopere potențialul, să cunoască copii cu vârste și preocupări similare, dar există și pericolul dependenței.
Trebuie să înțelegem însă că nu jocurile sunt cele periculoase, ci modul în care le accesăm și când le accesăm. Din acest motiv este foarte important să știm care este vârsta minimă potrivită pentru jocul respectiv, dar și dacă jocul conține reprezentări de violență, limbaj licențios, scene sau sunete care ar putea înspăimânta copiii. Toate aceste aspecte sunt indicate de însemnele PEGI pe care producătorii de jocuri au obligația să le menționeze. Apoi, nouă, ca părinți, ne revine responsabilitatea de a le da copiilor acces doar la acele jocuri care sunt confortabile și recomandabile pentru vârsta lor.
De asemenea, este recomandat să evităm folosirea ecranelor pentru copiii care se află în intervalul de vârstă 0-4 ani. De ce? Deoarece este o vârstă la care copiii au nevoie de dezvoltare senzorio-motorie, au nevoie să-și descopere abilitățile sociale, să exploreze mediul, să aibă noi contexte sociale și să învețe atașamentul față de familie și alți copii. După vârsta de 4 ani, când aceste abilități primare au fost exersate, rolul real al jocurilor poate fi gestionat mult mai ușor – jocurile sunt să ne jucăm, iar copiii învață prin joacă. În caz contrar se creează atașament față de gadget și nu față de oameni. Astfel copiii pot dezvolta comportamente de frustrare, de respingere a adulților, chiar și comportamente agresive. De fapt, toate acestea ne arată frica lor de a nu mai putea explora lumea fără gadget-uri pentru că ei se simt atașați emoțional de acele obiecte și mai puțin de oameni.
Psychologies: Există şi dezavantaje în această privinţă?
Y. C.: Pe lângă riscul dependenței, la fel de periculos este și să dăm copiilor acces la jocurile care nu sunt potrivite pentru vârsta lor. Astfel ei vor avea o expunere cognitivă, emoțională și comportamentală diferită de stadiul de dezvoltare specific vârstei la care se află. Bineînțeles că violența este știută și chiar exersată de copii, dar la vârste mai mari. Dacă noi îi expunem de mici la aceste comportamente, ei nu vor mai putea face diferența între un comportament sănătos și unul dezadaptativ. Astfel, violența și limbajul licențios vor deveni o modalitate de interacțiune socială întrucât așa li se pare lor firesc și normal pentru că așa au învățat în joc.
Psychologies: Ce limite ar trebui impuse de către părinţi pentru a evita folosirea excesivă a jocurilor video?
Y. C.: Limitele și echilibrul sunt cuvintele cheie în parentaj. Și aici nu vorbim doar de jocurile video. Așa cum avem nevoie să limităm accesul la dulciuri sau la sedentarism, tot astfel se întâmplă și cu jocurile.
Noi avem patru arii ale vieții (sine, job, familie, social) și cu cât le vom implementa mai repede în viața copiilor, cu atât ei vor putea să devină mai repede autonomi și echilibrați. Avem sarcina responsabilității, a lucrurilor pe care le avem de făcut, care apoi devine sarcina școlii și apoi o sarcină a profesiei. Avem sarcina familială unde avem nevoie de interacțiuni de familie, contribuție și rol. Avem componenta socială în care avem nevoie să ne întâlnim cu alți copii, să ne exersăm potențialul în raport cu ceilalți pentru că noi aflăm cine suntem în raport cu ceilalți, prin comparație, și abia după aceea prin autopercepție. Și ultima arie pe care o dezvoltăm este sinele – Cine sunt eu? De aceea este important ca jocurile să ocupe locul și rolul pe care joaca îl ocupă în viața copiilor.
Este adevărat că acum, în pandemie, ele ocupă un rol mai mare, însă trebuie să știm că utilizate responsabil, conform vârstei și conținutului, ele pot fi folosite extrem de util în preocuparea copiilor. Spre exemplu, există multe jocuri care îndreaptă copiii către a învăța o sănătate alimentară corectă, informații medicale sănătoase sau către a dezvolta cultura generală sau a face sport. Tocmai de aceea ele pot fi exersate cu precădere în echipă: cu frații, cu părinții, chiar și cu bunicii. Să nu uităm că există un mare avantaj al jocurilor, inclusiv clinic. Sunt anumite tulburări cu diagnostic clinic, precum atrofia cerebrală sau depresia, în cazul adulților, sau autismul și boala ochiului leneș (ambliopia) la copii, care pot fi foarte bine îmbunătățite în urma exersării jocurilor online.
Psychologies: De ce aspecte ar trebui să ţină cont părinţii atunci când aleg un joc video, pentru a beneficia la maximum de avantajele jocurilor video?
Y. C.: În primul rând trebuie să vedem ce-i lipsește copilului în viața reală pentru a compensa. În al doilea rând, să vedem ce potențial are copilul și ce-i place să facă. În cazul în care copilul are predilecție spre sport, să spunem, nu este recomandabil să-i dăm tot jocul care presupune sport pentru că atunci el o va face și cu mai mare plăcere întrucât aceea este zona lui de confort.
Apoi, prin joc putem să aducem în viața copiilor acele arii care le sunt străine sau la care ei sunt reticenți. Jocul ar trebui să fie o prezentare blândă, prietenoasă, ludică a exercițiilor sau sferei pe care copiii nu vor să o abordeze încă, deoarece noi avem atât potențial nativ de abilități, cât și potențial dobândit. De cele mai multe ori potențialul dobândit doboară parametrii potențialului nativ și de aceea este important să știm aceste lucruri.
Psychologies: Cum ar putea părinţii să se implice activ astfel încât întreaga familie să petreacă împreună timp de calitate?
Y. C.: Participarea la organizarea timpului și informarea ca într-o echipă despre timpul pe care îl pot petrece împreună cu familia, cât și timpul de care au nevoie individual, sau pentru nevoile sociale sau profesionale, îi ajută pe copii să se simtă mai confortabil și le oferă echilibru.
Dacă ei simt că ne jucăm doar dacă fac gălăgie sau cer acest lucru imperios, atunci se vor învăța să intre în luptă de putere și să domine relația părinte – copil. De aceea recomand așa zisul consiliu de familie în care punem în discuție faptul că ne aflăm într-o situație atipică, în pandemie, și trebuie să vedem împreună cum putem face ca mami și tati să aibă timp să lucreze, să facă anumite lucruri în casă sau să socializeze și să vedem când poți face și tu același lucru. Este ca într-o suprapunere de roluri negociată: „Când este timpul tău, când ai școală, ca mami și tati să te poată ajuta?” și „Când tu ne poți ajuta pe noi să ne lași să lucrăm?”.
Și apoi, timpul petrecut împreună. Timpul petrecut împreună nu este timpul unul lângă celălalt, ci timpul în care dezvoltăm lucruri împreună, colaborăm. Dacă noi facem de mâncare și copiii se joacă pe calculator în dormitor, nu înseamnă că suntem împreună. Putem implica copiii în treburile administrative sau în sarcini către bunici sau frați și apoi și noi să ne implicăm în ceea ce lor le place sau sunt curioși și vor să ne împărtășească și nouă. De cele mai multe ori diferența între generații se egalează prin activități comune. Și noi în jocuri suntem la început juniori, așa cum și copiii noștri sunt juniori vizavi de modul în care se rezolvă lucrurile de viață. De aceea recomand să ne dăm voie să fim învățați de copii, ajutându-ne totodată și să aflăm conținutul și modul în care ei se raportează la jocuri.
Psychologies: Recent, RGDA (Romanian Game Developers Association) a lansat platforma desprejocurivideo.ro, prin care îşi doreşte să faciliteze o comunicare mai bună între părinţi şi copii asupra jocurilor video. Cât de importantă este legătura părinte-copil în acest context?
Y. C.: Platforma desprejocurivideo.ro este într-adevăr o ințiativă a dezvoltatorilor de jocuri video extrem de necesară astăzi pentru ca părinții să înțeleagă mai bine acest univers al jocurilor, să comunice mai facil cu copiii și să rămână informați cu privire la opțiunile de control parental pe care le pot seta pentru PC, console sau mobil.
Astăzi digitalizarea face ca învățarea să fie deja necesară prin aceste device-uri pentru că vedem cum, la nivel global, zona profesională are o mare componentă de aptitudini de IT, dar și de aptitudini care să necesite o acuratețe mai mare vizavi de vizual, de cromatică, timp de reacție. Trebuie să ne uităm cât timp petrecem noi pe device-uri, care sunt sarcinile profesionale pe care le avem și ce abilități ne punem în slujba rezolvării lor. Mai este oare contextul cu învățare mecanică, cu scrisul de mână, în care noi îi ținem pe copii, în acord cu ceea ce viitoarele lor profesii vor cere? Nu prea. De aceea este extrem de important să știm și noi ce anume trebuie să dezvoltăm la copii, dar și cum să facem asta. Și pentru dezvoltatorii de jocuri aceasta este o informație utilă pentru a ști cum să facă toate aceste lucruri într-o formă cât mai adaptată realității de astăzi a copiilor.
Cât despre opțiunile de control parental, recomand să fie parcurse împreună cu copiii. Să li se citească și să știe de ce nu pot acum să acceseze un anumit joc și de ce nu este sănătos pentru ei. Așa cum nu putem să călătorim singuri sau nu putem să intrăm la film la o anumită categorie nepotrivită de vârstă, așa se întâmplă și cu aceste jocuri.
Controalele parentale sunt utile și necesare pentru că ne permit să stabilim într-o formă obiectivă restricțiile de vârstă pentru copii, dar și să gestionăm timpul de utilizare a consolei, să stabilim limitele lunare agreate de copii și să nu mai fie doar o luptă de putere a celui mai puternic. Altfel copiii au percepția că li se oprește calculatorul sau li se ia jocul doar pentru că noi, ca adulți, putem să facem asta și atunci intră într-o luptă de putere. Își antrenează răzbunarea și își spun că „atunci când o sa fiu mare, o să mă fac și eu la fel ca tine”. Această medaliere la comportamente de răzbunare și condiționare le va afecta însă viața socială și atitudinea pe care o vor avea față de oameni.
Psychologies: Ce alte beneficii aduce platforma atât pentru părinţi, cât şi pentru copii?
Y. C.: Platforma are o multitudine de sfaturi și sugestii pentru părinți, care sunt toate puse laolaltă pentru ei: sugestii cu jocuri de familie, jocuri educaționale, articole despre beneficiile jocurilor video și chiar un dicționar de termeni din jocuri.
Pentru părinții de astăzi este un instrument de informare și ghidaj deosebit de util căci ne poate ajuta să comunicăm mai ușor cu copiii despre acest univers al jocurilor, să le înțelegem mai bine preocupările și afinitățile pentru anumite jocuri, dar mai ales să rămânem informați cu privire la controlul parental în toate etapele lor de dezvoltare.
