Emotia in vremea pandemiei

O parte a creierului nostru e facut ca sa ne protejeze. S-a antrenat mii si mii de ani in a identifica si gasi solutii, pentru a ne proteja, pentru a ne asigura supravietuirea si bine a facut.

Cortexul prefrontal, partea care proceseaza informatia logica, cognitia si prelucrarea informatiei abstracte e, in situatii obisnuite, intr-o legatura buna cu creierul emotional. Ce inseamna aceasta legatura buna? Inseamna ca cele doua parti ale creierului se regleaza una pe alta. In situatii normale, in care amenintarea nu depaseste un anumit prag,  dupa detectarea pericolului, creierul are timpul necesar si capacitatea de a analiza si a lua o decizie care sa fie proportionala acesteia.

In momentul in care primejdia este perceputa ca fiind extrem de mare, poate chiar de viata si de moarte, e destul de probabil ca, in aceste situatii, creierul nostru emotional sa preia controlul. Comportamentele si chiar cognitiile noastre sunt influentate decisiv de emotiile noastre. Rationalul nu mai poate sa discerna intre o masura adaptata situatiei si una exagerata si, pentru a ne proteja, creierul noastru va lua deciziile radicale, masurile extreme, iar acest lucru nu ne ajuta intotdeauna. E ceea ce Daniel Siegel numeste “calea scurta”, in care  informatia emotionala nu mai este mediata cognitiv, determinand comportamente instinctive de aparare.

Exista situatii cu adevarat amenintatoare si situatii percepute ca fiind primejdioase. Pattern-urile noastre de gandire, mediul sau vulnerabilitatile noastre ne pot influenta modul in care percepem un eveniment ca fiind mai mult sau mai putin periculos, iar atunci cand virusul a gasit o populatie care nu stie mare lucru despre anxietate, cand mediul online, mass media, induce panica prin modul de prezentare a stirilor, adaugam si o schema cognitiva de vulnerabilitate la boala care vine din neincrederea in sistemul medical romanesc si avem reteta perfecta pentru mari probleme de sanatate mentala.

Ce putem face pe viitor? Daca e sa ne gandim la planuri de interventii pe termen mediu si lung putem sa facem multe. Putem sa urmam modelul britanic si sa facem formare in domeniul anxietatii pentru psihologi, care la randul lor sa sustina training-uri pentru sute de mii de persoane. Un astfel de program a fost dezvoltat e profesorul David Clark de la Universitatea Oxford la sfarsitul deceniului trecut.

Ce putem sa facem acum?  Interventii simple pentru care nu e nevoie de specializari indelungate si care sa poata fi asimiliate de mase mari ale populatiei.

Putem sa elaboram mici sesiuni de trainig televizate sau in domeniul online, pentru a invata oamenii sa practice meditatia. Un lucru atat de simplu si in acelasi timp atat de complex. Sa inveti oamenii sa se concetreze asupra propriei respiratii. Pare simplu, dar e dificil. E dificil, deoarece creierul nostru e obisnuit sa proceseze informatie. E obisnuit sa caute pericole in viitor si sa incerce sa le resolve. Pe scurt: e obisnuit sa se ingrijoreze. Astfel, el incearca sa ne protejeze. Ce mai face creierul e sa rumineze, sa se gandeasca la trecut, la ce a fost rau, la cat de aproape am fost sa o dam in bara. Creierul e obisnuit sa mearga inainte si inapoi si pierde de cele mai multe ori ce e cel mai important: timpul present. Daca oamenilor li s-ar spune beneficiile meditatiei si modul de a o practica, li s-ar reduce anxietatea.

Un alt instrument usor de folosit poate fi starea de mindfullness. Ce inseamna a fi mindful? Sa fi constient de ce emotii traiesti, ce cognitii ai si care sunt senzatiile tale corporale din acest moment. Pentru a fi mindful trebuie sa difuzezi de emotiile si cognitiile tale. Sa te tragi un pas in spate si sa te uiti la ele din exterior. Sa nu te identifici cu ele. E ca si cum ti-ai tine frica in palma si te-ai uita la ea. Eu sunt aici, iar frica mea e acolo, in causul palmei. Daca ne-am distanta putin de ele, am putea sa le vedem mai bine. Pentru a vedea o pictura, trebuie sa te asezi la o anumita distanta. Daca iti lipesti fata de ea nu o sa vezi mai nimic.

E important sa ne uitam la noi si sa vedm cum suntem azi, acum si aici. Sa facem o diferentiere intre durerile noastre si ale altora. Sa ma intreb: ‘’Cum sunt eu azi? Sunt bine? Sunt sanatos? Cum sunt ai mei? Sunt bine? Cum voi fi eu, cum vor fi ei maine nu stiu si aleg sa ma bucur de ce am azi. Cum va fi maine nu stiu. Sper ca tot la fel de bine.’’

Meditatia si mindfulness-ul sunt doua interventii simple. Sunt instrumente psihologice demonstrate stiintific care ne ajuta sa ne intelegem mai bine emotiile si cognitiile din aceasta perioada.

Ne ingrijoram si bine facem de cele 3000, 5000, 1000 de persoane infectate cu COVID-19. Bine facem, doar ca nu trebuie sa uitam ca noi, cei din Roamania, mai suntem vreo 18 milioane care ne-am schimbat peste noapte obiceiurile, am intrat in izolare si toate aceste au si vor avea un impact major asupra sanatatii noastre mentale. De noi ceilalti cine are grija?