Endorfina, calmantul natural al durerii
Filosofii și psihanaliștii s-au întrebat dacă nu cumva evitarea durerii este singurul scop al ființei biologice, mergând chiar până la a spune că plăcerea înseamnă numai anihilarea durerii. Cert este că organismele noastre sunt dotate cu sisteme naturale de reducere a durerii: cercetătorii au numit aceste substanțe „endorfine”. Dețin oare ele cheia plăcerii?
Endorfinele sunt neurohormoni eliberați de hipotalamus și glanda pituitară ca răspuns la durere sau stres, ameliorând durerea și creând o stare generală de bine. Ca atare, endorfinele sunt esențiale pentru supraviețuire, fiind asemuite cu morfina, doar că au avantajul de a fi produse în mod natural de propriul nostru corp.
Există aproximativ 20 de tipuri de endorfine, dar cel mai cunoscut este beta-endorfina, asociată cu beatitudinea alergătorului („runner’s high”). Eliberăm endorfine atunci când râdem, când ne îndrăgostim, facem sex sau mâncăm o masă delicioasă. Endorfina produce, practic, uitarea care maschează durerea, acel așa-numit sentiment de euforie. Este hormonul care ne motivează să ignorăm durerea pentru a putea scăpa de primejdie atunci când suntem răniți, spre exemplu. Endorfina maschează pe termen scurt durerea, suficient cât să-i ofere mamiferului rănit posibilitatea de a ajunge la adăpost. Este practic modalitatea prin care organismul are parte de un răgaz pentru a-și asigura supraviețuirea.
Momentul de respiro oferit de endorfină este însă extrem de scurt. Durerea este importantă pentru supraviețuire, este semnalul corpului tău că ceva nu este bine. Dacă am ignora constant durerea, am ajunge să punem mâna pe aragazul încins și să mergem cu piciorul rupt. Dacă nivelul endorfinei ar fi în permanență crescut, nu am lua decizii bune pentru supraviețuire. Este necesar să simțim durerea pentru a lua măsuri pentru o restaurare reală a vitalității.
Endorfina este eliberată atunci când îți depășești limitele, până în punctul suferinței, dar nu a evoluat pentru a masca durerea socială. În prezent viața noastră nu este continuu amenințată, nici de oameni, nici de animale, nici de dezastre naturale, deci dedicăm mai multă energie dezamăgirilor sociale, ceea ce ne dă impresia că existența este mult mai dureroasă.
Citește continuarea articolului în ediția de decembrie 2022 – ianuarie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.
