„Fapte, nu vorbe” – Puterea acțiunii într-o lume a promisiunilor

Într-un prezent în care cuvintele sunt aruncate cu ușurință, faptele sunt cele care vorbesc cel mai puternic. De câte ori nu am fost martori la promisiuni goale, proiecte care nu rămân nici măcar pe hârtie, angajamente care se pierd în nicăieri?

„Fapte, nu vorbe” nu este doar o expresie, ci un principiu care ar trebui să ghideze acțiunile fiecăruia dintre noi, fie că suntem lideri, angajați, membri ai unei comunități sau o parte dintr-o relație (de cuplu,  prietenie, familie, colegialitate etc.).

Vorbele pot construi iluzii!

Vorbele au puterea lor, ele pot motiva, inspira sau convinge. Totuși, ele pot deveni o sabie cu două tăișuri atunci când nu sunt susținute de acțiuni concrete. Oamenii tind să se bazeze pe promisiuni, dar în lipsa faptelor, dezamăgirile, oricât s-ar lucra la așteptări, sunt inevitabile.

De aceea, credibilitatea fiecăruia este important a fi măsurată nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce face. Inclusiv promisiunea față de propria persoană poate crea deziluzii și frustrari când nu e dusă la îndeplinire. Desigur apar și impedimente! Dar faptele bune, acele fapte promise, declarate nu se pot opri nicicând.

În alte culturi o privire în ochi sau o strângere de mână valorează mai mult decât oricare contract semnat. În relații respectul ar trebui să valoreze dincolo de cuvinte, ca și atenția și grija față de celălalt, altfel unul din cei doi va suferi incomensurabil.

Faptele sunt cele care generează schimbare. Ele nu pot fi contestate, exagerate sau manipulate la fel de ușor precum cuvintele.

Un lider care implementează soluții concrete pentru o problemă, o companie care oferă rezultate tangibile, un om care se implică activ în comunitate, un partener într-un cuplu care are grijă de relație sunt exemple de cum faptele construiesc încredere și respect.

De ce se aleg vorbe în locul faptelor?

Frica de eșec: acțiunea presupune riscuri.

Ieșirea din confort: a face altceva, a face și pentru celălalt.

Este mai ușor să vorbim despre ce vom face decât să trecem la fapte.

Lipsa resurselor: Uneori, intențiile bune sunt reale, dar lipsa resurselor face, aparent, imposibilă trecerea la acțiune. Însă la resurse aș pune mereu și ideile, bunăvoința și dorința sinceră, ce au o anume bogăție ce nu se epuizeză numai și numai când există conștiință. Astfel se poate găsi mereu planul B, C până la Zet.. Explicația onestă cu ce se întâmplă valorează mult. Colaborarea este binevenită în găsirea soluțiilor de a se merge mai departe. Orice problemă are o rezolvare! A abandona înseamnă a se dezice.

Atenție la timp! Timpul se pierde cel mai ușor și devine parte a scuzei invocate prin „nu-mi ajunge timpul”! Unii chiar îl irosesc și conștient și inconștient. Trezirea la realitate e dureroasă, dar foarte eficace în a împlini cu fapte visurile. Pașii mici duc înainte. Scuzele duc înapoi în temeri, răni, autoblamare, diminuarea stimei de sine, însingurare.

Cum să facem faptele să conteze

1. Setarea unor obiective clare

Orice faptă începe cu un plan concret. Acțiunile fără direcție pot să nu aibă impactul dorit. Scopul fiecărei zile e foarte important. Să știm ce dorim, unde vrem să ajungem în fiecare zi în propria educație, profesie, relații, sănătate, ce dăruim, ce putem face chiar pentru noi și cei care contează, cum ne investim timpul, ce obiective am rezolvat până acum.

2. Transparență

Atunci când acționăm și suntem parte a unei echipe, comunități, relații etc. trebuie să comunicăm în mod deschis despre pașii făcuți, obstacolele întâlnite și rezultatele obținute.

3. Responsabilitate

Asumarea faptelor noastre, fie că sunt succese sau eșecuri, este esențială pentru credibilitate.