Frica de a părea „prost” ar putea fi secretul tău pentru a cuceri scena!

În ultimul timp, am tot întâlnit oameni care atunci când trebuie să vorbească în public, tremură mai tare decât o frunză-n vânt. Și nu, nu pentru că nu știu ce să spună – chiar deloc! Vorbim despre oameni deștepți, cultivați, care în alte contexte sunt extrem de siguri pe ei. Dar când vine momentul să urce pe o scenă, au senzația că mintea li se golește și mâinile încep să le tremure.

Întrebarea este: ce alegi să faci când te cuprinde frica? Poți alege să răspunzi cu:

• DA _ pentru a-ți asculta vocea interioară. Unii au ales să spună „DA” vieții, în ciuda fricii de critică și judecată. Încet, au descoperit că vocea lor interioară este mai puternică decât zgomotul exterior. Au învățat să își dea voie să fie suficienți, chiar și atunci când circumstanțele sau ceilalți le sugerează altceva.

sau

• NU _ pentru conformismul orb. Totodată, există momente în care trebuie să avem curajul de a spune „NU” conformismului. A fi tu însuți, în fața unei societăți care îți cere să te încadrezi în șabloane, este un act de curaj.

În cartea pe care am scris-o „Răspunde vieții cu DA, NU o mai amâna!” am avut-o pe scenă pe L., un medic extrem de apreciat de colegii și pacienții săi. Te-ai aștepta ca o femeie care lucrează cu vieți omenești în fiecare zi să nu se sperie de un public, nu? Ei bine, surpriză! De fiecare dată când trebuia să țină o prezentare la diverse conferințe, L. se pierdea într-o mare de emoții. Tremura, avea senzație de gol în minte, respira greu – ca și cum cineva ar fi apăsat butonul de panică exact în momentul în care începea discursul.

De ce, totuși? Ce-i face pe oamenii deștepți să se blocheze în fața altora? Și aici vine partea interesantă: nu lipsa de cunoștințe, ci frica asta teribilă de a nu fi etichetați drept „proști”. Da, exact. Frica de a nu spune ceva greșit, de a nu se face de râs sau de a nu părea mai puțin competenți decât sunt de fapt. Am avut multe discuții cu L. despre asta, și am început cu o întrebare simplă: „Ce-ai zice dacă, la începutul prezentării, le-ai spune tuturor direct: Bună, sunt L. și s-ar putea să mă blochez complet în timpul acestei prezentări, dar nu vă faceți griji, voi compensa cu informații grozave și, cine știe, poate descoperim împreună formula magică pentru aceste emoții!”

Am chicotit amândouă la ideea asta, dar în spatele râsului este un adevăr: uneori, sinceritatea poate fi cel mai bun antidot pentru frică. În loc să încerci să fii perfect, poți să te relaxezi și să fii sincer – și poate chiar să faci haz de necaz. Asta a făcut și L., iar în timp, frica ei de scenă a devenit din ce în ce mai mică.

Într-o zi, i-am spus: „Știi, Einstein avea și el momente în care credea că ideile lui sunt prostești. Apoi a venit teoria relativității deci, am putea spune că frica lui ne ajută să putem schimba felul în care vedem lumea!”

În cele din urmă, L. și-a găsit propria cale de a face față emoțiilor, dar cum a reușit să transforme frica de a fi etichetat drept „prost”  în secretul pentru a străluci pe scenă? Ei bine, asta rămâne de descoperit. Dacă te regăsești în povestea ei și vrei să afli mai multe despre cum a evoluat parcursul ei, poți explora detaliile în capitolul dedicat acestei frici din cartea mea „Răspunde vieții cu DA, NU o mai amâna!” Cine știe, poate te va inspira să spui și tu un mare DA în fața fricilor tale.

Privește viața cu înțelepciune: răspunde vieții cu DA, NU o mai amâna!