Importanta este relatia terapeutica

Ce este coaching-ul si care sunt directiile sale actuale?

Alain Cardon : Foarte general spus, coaching este o abordare conversationala. Se bazeaza pe abilitati lingvistice sau profesionale cu care un coach il „insoteste“ pe un client, in vreme ce acesta ia parte la un dialog personal cu accent pe obiectivele sale profesionale sau extraprofesionale. Originea acestui tip de terapie este in sport, evident, coach-ul este antrenorul. Dar nu este chiar echivalent cu instructajul in sport. Coach-ul, mai curand, seamana cu o persoana care ajuta campionii sa se concentreze pe felul cum pot sa isi duca sarcina la capat cel mai bine, in febra competitiei. Astazi, tehnicile de coaching si strategiile au fost distilate si rafinate cu scopul sa devina niste arte ale interactivitatii, arte care pot fi aplicate la toate dimensiunile spatiului privat, profesional, social sau politic. Si, desigur, si in sport. In principiu, arta coaching-ului este bazata pe aceleasi abilitati, fara sa conteze domeniul din care vine clientul. Este mai concentrata pe ajutarea clientilor sa-si modifice schemele de comportament decat sa le dea solutii rapide care se aplica numai unei dimensiuni anume.

Ce trebuie sa faca un coach bun?

A.C.: La fel ca in sport, exista o nevoie pentru mai multe tipuri de abilitati pentru un coach. Asta, daca luam in considerare si complexitatea clientului. Nu este acelasi lucru sa iei in coaching o singura persoana, cu a sprijini un sistem social de tipul unei echipe. Ca intr-o orchestra, prea multi solisti pot sa distruga calitatea simfoniei. Un coach de echipa se va concentra pe felul cum unul dintre jucatori ii paseaza mingea altuia, mai mult decat pe felul cum joaca de unul singur. In acelasi fel, un foarte bun fotbalist poate ca nu vrea un antrenor personal care sa ii dezvolte cariera si va lucra cu un antrenor de echipa, al carui rol este sa castige urmatorul campionat. Cele doua dimensiuni sunt complementare si pot avea nevoie de abilitati diferite de coaching.
In mediile de business, exista o dimensiune si mai complexa, numita coaching organizational. Se axeaza pe insotirea catre succes a sistemelor de sisteme, a echipelor alcatuite din echipe. Este ceva diferit fata de coaching-ul individual sau cel de echipa. Mediul de business de azi este mai interesat de coaching-ul individual. Cele mai importante cerinte azi sunt ca oamenii sa devina capabili sa lucreze impreuna, ca o echipa unita.

Este „coaching-ul de viata“ ceva… concret?

A.C.: Aceleasi pattern-uri de „antrenament“ se aplica peste tot, coachingul se aplica, deci, amandurora: si echipei, si individului. Ca sa dau un exemplu, un client poate fi sustinut sa descurce si sa imbunatateasca o relatie profesionala cu un partener. Asadar, este o tehnica buna pentru mediul de business. Acel client poate ajunge la rezultate mai bune alaturi de parteneri sau isi poate modifica anumite comportamente pe care le are cu toti partenerii in viata privata, in imprejurari sociale sau alte medii profesionale. Clientii care lucreaza pe aceste probleme cu un coach vor realiza ca ei, sistematic, aleg un anumit tip de partener si ca ajung la acelasi rezultat cu el. Prin coaching, acesti clienti pot decide ca au nevoie doar de schimbarea felului cum isi selecteaza acei parteneri pentru a ajunge la rezultate mai bune in vietile lor personale sau profesionale.

De cate feluri este, deci?

A.C.: Pe piata, se aude despre coaching de afacere, de viata, pentru expati, pentru vanzari, coaching pentru cei din conducere, etc. Acestea sunt alegeri de marketing facute de cei care doresc sa lucreze cu un anume tip de clienti, care spera a-si asocia imaginea cu o nisa de marketing specifica. Insa toti acesti specialisti vor avea aceeasi abordare si atitudine si vor folosi acelasi set de abilitati indiferent de strategia de marketing sau de pozitie. In calitate de client, as sugera sa va luati un coach foarte bun, fara sa va intereseze prea mult ce smecherii de marketing apar in cartea lui de vizita pentru a se diferentia de altii de pe piata. Dar, ca la orice alt tip de profesionist, trebuie sa ii cautati recomandarile.

Care e relatia dintre coaching si management?

A.C.: Depinde de ce tip de profil de management vorbim. De exemplu, nu exista prea multe similitudini intre metodele de coaching si managementul foarte directiv. In conducerea echipelor, managementul bun este, poate, cel mai aproape de delegare.
Daca delegarea consta mai ales in crearea unui mediu potrivit pentru ca angajatii sa aiba initiativa si sa isi dezvolte autonomia pentru a ajunge la rezultate bine definite, atunci managementul prin delegatie este cel mai aproape de coaching. In acelasi fel, atunci c¢nd o organizatie vrea sa dezvolte un mediu de crestere profesionala bazat pe inteligenta colectiva si dedicata proiectului, atunci poate fi foarte util sa inveti managerii de top si pe cei de nivel mediu anumite tehnici de coaching. Pentru ca acea strategie sa functioneze, cei din conducere trebuie sa aiba modele de comportament despre cum vor ei ca toti ceilalti manageri sa se poarte. Schimbarea vizibila sau masurabila incepe de la cei de sus, de la lideri. Angajatii si managerii de nivel mediu vor copia imediat ce fac superiorii.

Care este diferenta dintre coaching si terapie?

A.C.: Mostenirea terapiei este, evident, foarte diferita de cea al unor sedinte de coaching. Ambele se pot aplica bine la aceiasi clienti, dar din perspective foarte diferite. Freud a fost prima data doctor, si scopul sau era sa vindece oamenii care aveau comportamente nepotrivite din punct de vedere social. Mostenirea care vine dinspre sport, totusi, se axeaza pe campionii foarte sanatosi care vor sa ajunga la rezultate formidabile. In acelasi fel, terapia este o abordare profesionista. Asa cum medicina este pentru cei bolnavi, coaching-ul este o abordare care tine de dezvoltare si care ajuta oamenii sa aiba rezultate mai bune in prezent sau pe viitor. Astazi, o arie larga de abordari terapeutice se bazeaza pe 50 de ani de diferentiere cam in 250 de directii. Interesant iarasi, studiile demonstreaza ca vindecarea unui pacient sta 90% in calitatea relatiei cu terapeutul si cam 10% se datoreaza scolii teoretice si abordarii pe care acesta o foloseste in terapie.

Asadar, toate aceste variatii in domeniul terapeutic nu prea sunt semnificative. Felul cum terapeutul relationeaza cu clientul sau este cel mai important. Coaching-ul poate fi similar terapiei, pentru ca relatia de acest tip este la fel ca in terapie, considerata baza. Sa inveti cum sa dezvolti increderea si intimitatea cu un client fiind tu insuti onest si direct, transparent si autentic, iata una din provocarile cele mai mari ale unui coach. Cei mai multi se pot ascunde dupa teoriile si instrumentele lor, dupa tehnici si expertize. Dar ei lucreaza cu oameni reali! Trebuie sa se implice ca oameni reali. Disimularea nu prea tine in coaching si nici in terapie. Asadar, putem spune ca atitudinile fundamentale si comportamentele unui coach adevarat si ale unui terapeut care isi merita numele sunt similare. Motivele pentru care un client va alege una sau alta pot fi foarte diferite.