Influenta in Gestalt terapie – Sandor Ferenczi
Despre acesta Serge Ginger afirma „Personal, mi se pare, cum deja am evocat, unul din precursorii veritabili ai terapiei Gestalt.
Din pacate, amintirea sa a fost pentru mult timp intunecata de certuri, privind mai ales [1] sau , ca si gelozia lui Ernest Jones, biograful oficial al lui Freud.”[2]
Freud considera contributiile clinice si teoretice ale lui Ferenczi ca fiind „aur pur”. Dintre toti discipolii lui Freud, Ferenczi a fost acela care a contribuit cel mai mult la psihanaliza.
Nu a fost numai un mare maestru ci si un foarte bun organizator. El a propus, in 1910, la sugestiile lui Freud, crearea „Asociatiei Psihanalitice Internationale” si, 10 ani mai tarziu, aceea a „Jurnalului International de Psihanaliza”.
El a creat deasemenea prima catedra, pe plan mondial, de studiere a psihanalizei la Universitate.
Revenind la Gestalt, iata cateva dintre ideile si practicile lui Fernczi, imprumutate, dezvoltate sau regasite de Perls si succesorii sai.
Inca din 1908, Ferenczi enunta conceptul de introspectie, reluat apoi de Freud in 1921.
Ferenczi era foarte atent la corp: el observa miscarile usoare, modificarile corporale, schimbarile vocii insotite de asociatii si interpretari vocale. El fondeaza ceea ce numeste „bio-analiza”.
Nu ezita sa propuna in timpul vindecarii, exercitii psihice. Practica „neo-catarsis” si clientii sai ating niveluri apropiate transei.
Ferenczi sublinia ca psihanalistul trebuie sa lucreze cu componente adecvate personalitatii sale. Acest principiu permite terapeutilor Gestalt cautarea, in mod deliberat, a unui „stil” personal specific.
La sfatul lui Freud, inaugureaza „tehnica activa”, care-i va aduce multe critici. De fapt, interventiile sale sunt modificate in functie de nevoile clientului[3] si prezentate adesea sub forma unor sugestii deschise sau a unor propuneri de activare corporala simbolica a fantasmelor.
De altfel, cum subliniaza chiar el, interpretarea este deja o interfata activa in activitatea psihica a clientului. „ Nu putem evita sa analizam persoane atat de slabe de caracter, atat de putin capabile sa se adapteze la viata, pentru care ne vedem obligati sa asociem influenta educativa celei analitice /…/ De altfel, pentru majoritatea pacientilor, ne vedem obligati sa ne punem din cand in cand, in postura de educatori sau consilieri.
Dar acest lucru trebuie facut de fiecare data cu multa precautie, si nu trebuie sa incercam sa modelam bolnavul conform imaginii noastre, ci sa-l orientam spre eliberare si perfectionare a propriei personalitati.”[4]
Cu exceptia faptului ca se refera la client ca la un „bolnav”, cele scrise par sa apartina unui Gestalt-ist contemporan.
Incepand din 1927, Ferenczi renunta la pozitia traditionala, sistematic-frustranta, pentru a aparea, daca era necesar, cu o imagine deliberat pozitiva. Manifesta fata de clientii sai afectiune verbala si psihica, putand ajunge pana la a schimba „bezele” cu conotatii erotice, expunandu-i astfel unor experiente narcisiste reparatoare, pentru a compensa o carenta afectiva din copilarie.
De-a lungul analizei lor didactice cu Landauer si Hitschmann, Fritz si Laura Perls au fost initiati in aceste tehnici active de „continere”, in special pentru anumiti clienti grav bolnavi.
Tot Ferenczi este cel care a insistat cel mai mult pentru instaurarea obligatiei de analiza personala, zisa si „didactica”, pentru orice viitor analist (si care va deveni a doua regula fundamentala din psihanaliza).
A stabilit deasemenea exigenta unui control sau a unei supervizari pentru practicieni aflati la inceput de cariera.”
Mihai Albu, “Folosirea corpului in Gestalt terapie”, 2007.
[1] Acesta considera ca si educatorii, in urma unei formari adecvate, pot sa practice psihanaliza, nu doar medicii[2] Ginger, Serge (b), p. 123
[3] Ferenczi s-a special progresiv in cazurile dificile, limita, respinse de majoritatea confratilor sai si care necesitau adaptari specifice.
[4] Apud Ginger, Serge (b), p. 127
De Mihai Albu
