Influenta in Gestalt terapie – Wilhelm Reich
El se considera inca, fidel lui Freud, dar se simte „tradat de Freud dupa 1920”, in timp ce el urmareste cu obstinatie urmele Maestrului sau, acordand sexualitatii importanta pe care o stim.
El considera ca originea agresivitati si nevrozei rezida in acumularea tensiunii sexuale genitale si insista pe „functia orgasmului” ca „vindecare vegetativa bio-electrica” regulatoare, permitand armonizarea energiilor continute – ceea ce se produce, dupa el, in patru timpi: tensiune, incarcare, descarcare, repaos (foarte asemanator ciclului contactului).
Dar Reich este foarte preocupat de faptul ca „in numeroase cazuri, in analiza, verbalizarea sensului inconstient al unui simptom nu antreneaza automat disparitia sa.”
Plecand de la aceasta observatie el propune „analiza caracterului” si cauta, prin vegetoterapie (1936), sa imprastie cuirasa caracteriala / armatura musculara – constituita impotriva angoasei – si sa restabileasca libertatea de circulatie a fluxului energetic.
Reich considera ca „rigiditatea musculaturii este latura somatica a refularii si baza mentinerii sale”.
El estimeaza ca trebuie sa se incurajeze un mod de expresie total al clientului si nu numai un discurs verbal, dar el nu intervine corporal in timpul terapiei: pacientul ram¢ne alungit pe canapea in timp ce Reich observa atent respiratia sa, postura, inflexiunile vocii, dar doar in cazuri exceptionale ii atinge fata sau sternul.
El insista pe prioritatea lui „cum?” in fata lui „de ce?” in ceea ce priveste forma si nu numai continutul mesajului.
De Mihai Albu, “Folosirea corpului in Gestalt terapie”, 2007.
