Introducere in psihoterapia integrativa
Avem placerea de a sta de vorba cu Dr. Kenneth Evans, autorul cartii „Introducere in Psihoterapie integrativa, un model relational integratival psihoterapiei” personalitate marcanta in campul psihoterapiei europene: Fost Presedinte al Asociatiei Europene de Psihoterapie (E.A.P.), fondator al Asociatiei Europene de Psihoterapie Integrativa (E.A.I.P.), Presedinte al Asociatiei Europene de Gestalt Terapie (E.A.G.T.), Ofiter al Standardelor de Training al Consiliului de Psihoterapie al Marii Britanii, Consultant european: Metanoia/Middlesex University Doctoral Psych. Programme, formator invitat al Institutului Roman de Psihoterapie integrativa, formator invitat la numeroase programe masterale ale Universitatilor din Europa si Marea Britanie, supervizor pentru Romania al programului de formare in psihoterapie integrativa, formator acreditat al Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa.
Psih. Gina Chiriac: Domnule Ken Evans, bine ati revenit in Romania! Va invit sa ne spuneti cateva cuvinte despre dumneavoastra personal si despre activitatea profesionala pe care ati desfasurat-o de-a lungul anilor.
Ken Evans: Da, am 63 ani, iar interesul meu pentru psihoterapie incepe undeva acum 40 ani, in 1971. Am fost trainer la cateva scoli de psihoterapie, mai ales de Gestalt Terapie, apoi am continuat sa integrez alte modalitati, de exemplu psihanaliza relationala, psihologia comportamentala si mai recent psihologia dezvoltarii. Sunt formator acreditat de psihoterapie in mai multe tari europene, 12 la numar, uneori predau Gestalt comtemporan, uneori psihoterapie integrata.
Anul trecut am avut ocazia sa predau in Bucuresti la Asociatia de Gestalt a doamnei Carmen Bayer, iar anul acesta am avut marele privilegiu sa predau la 2 institutii romanesti de psihoterapie integrativa. Mi-a placut foarte mult sa lucrez cu romanii din Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa si cu cei din Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa.
De cateva zile ma aflu in Romania impreuna cu sotia mea, d-na Joanna Taylor Evans, iar acum am deosebita placere de a fi prezentat de d-na Gina Chiriac care este presedinta Asociatiei de Psihoterapie Integrativa, si impreuna cu un grup format din cursanti romani in formare in psihoterapia integrativa suntem oaspeti ai manastirii Cozia, un loc extraordinar si plin de inspiratie pentru predare.
G. C: Astazi am lansat cartea pe care ati scris-o impreuna cu d-na Maria Gilbert. Spuneti-ne, va rugam, ce aduce aceasta carte in domeniul psihoterapiei europene si mai ales campul psihterapiei integrative?
Ken Evans: Eu si Maria am considerat inca demult ca este nevoie de o lucrare introductiva pentru psihoterapeutii care isi doresc sa studieze domeniul psihoterapiei integrative si din cate stim exista multe abordari diferite ale integrarii psihoterapiei pe care le respectam. Am dorit in mod deosebit sa scriem un text introductiv pentru psihoterapia integrativa asa cum o practicam si apoi, pentru ca exista o lipsa in domeniu in ceea ce priveste un manual practic care sa includa o filozofie si un istoric al miscarii de integrare, teorie si o mare preocupare pentru practica clinica.
G. C: Daca ati incerca sa definiti perspectiva integrativa pe care aceasta carte o ofera cititorilor, ce ne-ati putea spune?
Ken Evans: Mai intai as vrea sa fac o afirmatie generala, cum ca psihoterapia integrativa nu este o alta scoala noua. Este mai degraba o miscare. O miscare animata de oameni ce considera ca nicio abordare nu poate avea monopol deplin asupra adevarului. Este ceva ce trebuie retinut din toate terapiile si apreciem foarte mult scoala individuala de psihoterapie care ne ofera o mare diversitate de resurse din care ne putem inspira. Diversele abordari integrative trebuie sa aiba capacitatea de a demonstra ca au combinat 2-3 modalitati pentru ca rezultatul sa se poata vedea in mod coerent in practica. Aceasta ar fi parerea generala. Am vrut in mod deosebit sa privim psihoterapia integrativa dintr-un punct de vedere relational de dezvoltare.
G. C: Aceasta abordare este specifica pentru viziunea integrativa pe care dumneavoastra o promovati. Ce anume doriti sa transmiteti prin aceasta perspectiva?
Ken Evans: Speram ca aceasta perspectiva sa fie varful de lance in dezvoltarea psihoterapiei integrative. Combina cercetarea contemporana cu importanta relatiei terapeutice ca un vehicul important pentru schimbare sau facilitarea ei. Am vrut sa prezentam mai clar modul in care evolutia clinica a unui pacient este reprezentata in „Aici si acum” si sa facem o demonstratie a felului in care am lucrat cu pacientii.
G.C.: Cartea prezinta o parte teoretica in care relatia terapeutica constituie elementul central. Va rugam acum sa ne spuneti cateva cuvinte despre partea clinica – care au fost criteriile de alegere a acestui studiu de caz si ce doriti practic sa transmiteti prin aceasta prezentare de caz?
Ken Evans: Am ales acest studiu de caz deoarece reprezenta o provocare si o posibilitate de a-mi dezvolta propria intelegere. Din multe considerente, acest studiu de caz nu a fost o munca simpla. Am ales pe cineva a carui perceptie a fost dificila, a trebuit sa muncesc din greu sa determin o linie terapeutica. Am intentionat, de asemenea, in aceasta carte, sa atrag atentia asupra faptului ca pe o perioada de 3 ani am facut si greseli cu acest pacient si vreau sa subliniez importanta recunoasterii ca in terapie, adesea, se fac si greseli. Parerea mea este ca ele sunt inevitabile, fac parte din procesul inconstient al pacientului. Si ceea ce este important este tocmai reintegrarea greselilor in terapie, abordare care poate avea efect vindecator in procesul terapeutic.
G. C.: Care sunt cele mai importante valori, in viziunea dumneavoastra, pe care un terapeut trebuie sa le aiba?
Ken Evans: Aceasta carte a fost finalizata in 2005, suntem in 2010 acum, iar pozitia mea nu s-a schimbat deloc, dar a trecut prin destule viziuni si reflexii, si daca ar fi fost sa scriu aceasta cartea azi, probabil ca as fi pus si mai mult accentul pe importanta prezentei terapeutului.
Este foarte important pentru un terapeut, indiferent de experienta sa, sa se implice din cand in cand in dezvoltarea personala si cel mai important este sa aiba viziuni revelatoare si chiar nu are nici o importanta daca practica munca in cabinet de 10, 20, sau chiar 40 de ani. Este intotdeauna foarte util sa ai pe cineva cu care sa reflectezi, asta pentru a evolua.
Nu este vorba de faptul ca avem nevoie de o permanenta supervizare, personal, intotdeauna gasesc ceva benefic pentru mine atunci cand ma duc la o supervizare si asta m-a ajutat sa mentin o anume atitudine smerita, care dupa parerea mea, ar trebui sa fie o caracteristica importanta a psihoterapeutului. Niciodata nu trebuie sa spunem ca stim totul ci trebuie sa fim intr-o permanenta explorare.
G. C: Cred ca cititorii nostrii ar fi curosi sa afle care a fost experienta dumneavoastra personala prin care ati trecut in timpul scrierii cartii?
Ken Evans: In timp ce scriam cartea, mi-am dat seama ca, de fapt, nu o scriam numai pentru studenti si practicieni, ci si pentru mine personal. Simteam nevoia sa ma asez si sa reflectez in scris cum percep relatia terapeutica si lumea mea ca terapeut. A fost o oportunitate pentru mine sa privesc inapoi asupra celor peste 40 ani practica si sa descopar concret ce faceam si ce anume era cel mai important pentru mine.
Exista doua componente extrem de importante ale psihoterapiei: una este tehnica si abilitatile pe care le invatam, intotdeauna folositoare, cealalta este terapeutul in sine sau modul in care acesta devine un instrument in terapie si aici mentionez psihoterapia Gestalt contemporana si psihanaliza relationala. Asa ca lucrez cu ele pentru a le pune in evidenta, iar scopul psihoterapiei devine acela de a sprijini pacientul in dezvoltarea cunoasterii sale emotionale, in a dobandi capacitatea de a fi in contact cu propriile nevoi precum si capacitatea de a experimenta si de a se bucura de intimitate in relatie.
G. C: Va ganditi sa scrieti o continuare a acestei lucrari sau poate o alta carte in domeniul psihoterapiei pe viitor?
Ken Evans: In momentul in care o carte este finalizata se poate considera deja depasita. Deoarece ma gandesc ca ar trebui sa reflectam asupra teoriei si practicii, pe parcursul vietii profesionale, sunt de acord cu Maria( Gilbert n.r.) ca ar trebui sa revenim cu o noua editie actualizata si poate chiar a treia daca voi trai suficient. Dar ma intereseaza totusi sa scriu si alt gen de carte. Am atins in aceasta carte diferite dimensiuni ale psihoterapiei si relatia sa cu spiritualitatea, cu domeniul politic, social, ecologic.
Mi-ar placea sa mai scriu o carte cu mai multe implicari sub aceste aspecte, asta in viitor, deoarece consider ca daca limitam psihoterapia la partea clinica, putem rata componente importante ale experientei umane. As dori sa explorez mai mult, ce aduce pacientul in cabinetul de terapie din lumea exterioara, lumea sociala si controversele sale culturale. As vrea sa lucrez cu cineva in contextul vietii sale, sa il ajut sa intre in legatura cu sinele, sa traiasca viata intr-un mod mai implinit.
C. G.: Exista un capitol in care descrieti relatia intre sine si mediul inter-cultural. Din acest punct de vedere, ce considerati ca ar trebui sa stie cititorii romani?
Ken Evans: Consider ca este foarte important ca psihoterapeutii sa fie constienti ca adesea ne putem angaja intr-o practica agresiva fara sa ne dam seama. Si am putea face speculatii pe baza sexului, rasei, religiei si orientarii sexuale care depinde de provenienta culturala a fiecarui om. Si cand facem asta, am putea rata intalnirea cu fiinta umana din fata noastra!…
 de citit:Introducere in Psihoterapie integrativa, un model relational integratival psihoterapiei Ken Evans & Maria Gilbert Editura Liber Mundi |
