„Învață să spui nu”
Fie ai auzit și ai citit asta de 1.000 de ori, poate deja te irită mesajul ăsta, fie a trecut pe lângă urechile tale și nu s-a lipit de tine până acum.
Ai tot dreptul să te enervezi și să-l ignori. Pentru că, pe bună dreptate, la prima vedere e absurd: „cum adică să învăț să spun nu, ce-ar fi de învățat aici? Nu. Gata, l-am zis.” Și cu siguranță spui „nu”. Toți spunem „nu”. Te invit să faci chiar acum un mic exercițiu și să-ți amintești de momentele din viața ta în care, în diverse feluri, ai spus „nu”. Pornește de la a valida ceea ce este deja – sigur ai ce valida.
Dacă îți pui problema de „a învăța” să spui nu sau ți s-a sugerat asta de către cineva apropiat, înseamnă că există în viața ta momente în care nu îndrăznești să refuzi ceva ce nu ai vrea să primești, ce nu ai vrea să faci, ce nu-ți priește. Dacă ai sesizat că se întâmplă suficient de des cât să-ţi producă un disconfort semnificativ, e posibil să fi fost și tu unul dintre milioanele de copii cuminți din țara noastră, crescuți de părinți cu cele mai bune intenții dar, din necunoaștere, cu insuficientă atenție la nevoile tale emoționale.
Acestor copii – ca mine, ca tine, ca mulți alții – li s-a transmis din mica copilărie, poate dinainte de a avea amintiri, că părinții nu pot fi contraziși, că un astfel de act ar fi foarte riscant pentru ei.
Citește articolul integral în Ediția Specială Psychologies, IUNIE 2020: Ce spui în loc de stres?.
