Mindset pentru reușită
În ultima vreme se vorbește mai mult ca oricând despre minte, despre cum funcționează ea și mai ales despre mentalitate. Fie că ne referim la individ sau la colectivitate, mentalitatea este cea care formează contextul în care ne desfășurăm activitățile. Felul în care gândește și acționează o societate se reflectă în mod direct în calitatea vieții pe care o trăim.
Ce este mentalitatea? Poate fi ea modelată, schimbată, sau suntem înțepeniți în tiparele de gândire formate deja pentru tot restul vieții?
Poate chiar cuvântul în engleză „mind – set” definește mentalitatea mai bine decât orice altă descriere pompoasă. Aceasta nu este altceva decât acel set de convingeri, de idei despre viață și despre lume, pe care ni l-am format de la începutul vieții noastre până în prezent. Omul, ajuns la maturitate emoțională, este produsul geneticii îmbinate cu factorii de mediu. Potențialul maxim rămâne latent până când factorii de mediu nu forțează scoaterea la lumină a înzestrărilor noastre. Asta înseamnă că cei din preajma noastră ne oferă principalele direcții de viață înainte ca noi să fim raționali sau conștienți de ceea ce ne însușim și prin intermediul acestor direcții vom percepe realitatea și ne vom crea discernământul.
Mintea, cel mai complex computer din lume, îndelung cercetată și încă departe de a fi cunoscută în întregime, ne poate fi aliat sau dușman. Nicio viață nu poate fi lipsită de provocări. În ele se găsesc de fapt darurile cu care am fost înzestrați, iar fără provocări nu am putea niciodată să le scoatem la iveală. Totul depinde de alegerile pe care le facem atunci când ne aflăm în fața unei încercări, iar aceste alegeri își au rădăcinile în mindset. De exemplu, în fața unei situații neprevăzute, neplăcute și la care ni se cere să ne adaptăm imediat, omul are întotdeauna două alegeri bazate pe instinctele primare „luptă” sau „fugi”. Lupta se referă la abordarea cu curaj a oricărei provocări. Chiar dacă nu cunoaștem încă toate consecințele sau știm deja că sunt nefaste, un „mindset flexibil” ne va poziționa cu o atitudine de așteptare pozitivă, de împăcare, măcar parțială, că ceea ce contează este să ne străduim să dăm ce avem mai bun, acceptând faptul că nu putem pretinde control sută la sută asupra tuturor lucrurilor.
Ce ușurare și ce suflu nou ne poate oferi această perspectivă fix în momentul în care avem cea mai mare nevoie de acea privire de ansamblu, de claritate și putere. În opoziție, ce fac oamenii cel mai des când sunt încercați? Tocmai când ar avea cea mai mare nevoie de luciditate și de mobilizare pentru a găsi cea mai bună soluție, oamenii aleg să se vlăguiască cu scenariile cele mai sumbre, cu neputințele și lipsurile lor. Înainte de a acționa își limitează toate posibilitățile, lasă îngrijorarea să pună stăpânire pe ei până când mintea se întunecă complet și corpul este privat de orice capacitate de a răspunde pozitiv. „Nu pot”, „ Iar mi se întâmplă asta”, „De ce tocmai mie”, „Așa sunt eu, nu am noroc” sunt doar câteva sentințe dure și exemple ale minset-ului rigid care ne face să ne resemnăm înainte de a începe măcar.
E limpede de înțeles de ce a face un pas înapoi de fiecare dată când ne confruntăm cu ceva dificil, devine o obișnuință, un stil de viață care întărește și mai mult convingerea că de noroc depinde viața pe care o trăim.
Avem în fiecare moment libertatea de a alege cum să privim încercările. Cu puțină înțelegere a vieții o să știm că nu există om sau destin fără „urcușul” lui , chiar dacă noi vedem și comparăm doar aparențele. Rezultatele dintr-un anumit moment al vieții nu reprezintă suma izbândelor noastre. Drumul și tempoul sunt unice pentru fiecare dintre noi. Mai devreme sau mai târziu „salturile de calitate” ne sunt oferite tuturor și felul în care trecem peste ele conțin reușita sau eșecul, nicidecum rezultatul. Ceea ce câștig ca virtute este singurul dar pe care nu-l mai pot pierde niciodată. Singurele comori pe care omul nu le poate pierde niciodată sunt cele dobândite la nivelul firii sale, ca atitudine și abilitate de a răspunde vieții, șlefuite în timp. Reușita nu ține doar de rezultat, ci de felul în care prin proces ne extindem mereu limitele și punem cu adevărat mintea în slujba noastră.
Mindset-ul pentru reușită înseamnă să îmi fiu cel mai bun prieten tocmai când e greu sau nu e nimeni lângă mine.
