Noi doi vs. criza financiară

„Era un timp când lucrurile mergeau atât de bine!” E greu să spui când s-a făcut trecerea de la relația de cuplu atât de naturală, când erați la unison fără niciun efort, la momentul de azi, când după două crize consecutive, o pandemie și un război la câțiva kilometri de granița țării, parcă sunteți doi străini ce nu reușesc să ajungă la un acord. Te întrebi: „Unde am greșit?”

Fac coaching financiar de 4 ani și am avut multe cliente care încercau să-și dea seama ce pot să facă din punct de vedere financiar ca să le fie mai bine. Uneori venea și partenerul la o ședință, alteori făceam planuri de pregătire pentru viața de după separare/ divorț. 

Eu însămi am fost martora modului în care părinții mei au trecut printr-un moment extrem de dificil din punct de vedere financiar, în 1993, când era 295% inflație, rata de șomaj crescută, fabricile comuniste se închideau pe rând și oamenii debusolați nu știau ce să facă. Șomajul tatei a venit într-o perioadă în care eu și sora mea eram la studii (eu la Craiova, sora mea la București) și trăiam dintr-un singur salariu. 

Prima etapă a fost de ceartă, reproș, alcool, tăcere. Nimeni nu mai vorbea în casă, fiecare încerca să se adăpostească de accesele de furie ale tatei, de privirea și oboseala mamei. Dintre toate, cel mai rău era să suport depresia tatei, asociată cu starea lui de neputință de a face bani, de a-și îndeplini rolul de cel care trebuie să aibă grijă de familia lui, de instabilitatea și schimbările din viața noastră și de dispariția prietenilor lui, pentru că acum era șomer. Nu mai știu cât a durat această perioadă, dar mi s-a părut o eternitate.

A doua etapă a fost despre ce e important pentru noi. A fost momentul când amândoi și-au dat seama că așa nu mai pot continua. Și-au adus aminte că:

• Toată viața lor au tras în aceeași direcție;
• Planurile financiare erau orientate către prioritățile discutate împreună;
• Fondul comun de economii a asigurat supraviețuirea familiei în momentul de criză;
• Au fost onești unul față de celălalt tot timpul și nu și-au ascuns nimic;
• În 4 ani, cele două fete vor fi pe picioarele lor și că așa cum s-au descurcat până acum, se vor descurca și de acum înainte.

A treia etapă a fost de planificare și de căutare de soluții.

• Să avem mai multe bunuri produse de noi, mai puține bunuri și servicii cumpărate. De exemplu, haine croite de mama, legume cultivate la bunici, unde tata a început să stea în timpul săptămânii.
• Și-au făcut un buget și au stabilit datoriile de achitat, s-au gândit cum ar putea să le micșoreze și care sunt categoriile de buget pe care pot să le acopere în alt fel: conserve făcute în casă, bluze tricotate sau croite în casă.
• Au scris o listă cu oamenii care ar putea să le împrumute bani pentru o perioadă de timp.
• Tata a făcut o mică fermă la bunici, pentru a asigura mâncarea familiei.

A patra etapă a fost de anduranță, mai exact punerea planului în aplicare. 

• Câte un pas pe rând, părinții mei au reînvățat să meargă în același ritm în fiecare zi, în fiecare lună.
• O agendă pe care era trecută fiecare cheltuială.
• Sora mea și cu mine știam care este bugetul nostru și că ar fi bine să mai câștigăm și noi ceva bani: bursa de studiu m-a făcut să-mi îndeplinesc visul de a avea chitara mea și să pot să ies la un suc (da, doar un suc) o dată pe săptămână.
• Cărțile tatei, din care a învățat cum să devină fermier: cum să aibă grijă de legume, de vaci, de capre.
• Banii suplimentari pe care îi făcea tata din vânzarea brânzei, ouălor sau orice altceva producea la mica lui fermă și era un surplus.
• Plăcinta de mere făcută în casă și noi în jurul mesei, bucurându-ne că suntem împreună la final de săptămână.

Așa au reînceput să fie în control și tata și-a găsit un loc de muncă în următorul an.

La 65 de ani, tata încă îi mai spunea mamei cu ton plin de tandrețe și duioșie „scumpa mea”, știau ce contează pentru ei, care sunt planurile și visele lor comune și că planurile comune aveau mai multă valoare decât cele individuale. Asta am învățat eu de la ei și au devenit principii în relația mea de cuplu.

Tot timpul vor apărea diferite crize, inclusiv financiare. Cum știm că avem un cuplu rezistent în fața acestor momente dificile? Începe prin a te întreba cum stai cu infidelitatea financiară.

• Nu ai ascuns cheltuieli față de partenerul tău sau partenerul nu a ascuns cheltuieli față de tine?
• Discutați lunar despre bugetul vostru și modul în care vă țineți de ce ați planificat?
• Aveți obiective comune pe care vreți să le atingeți în următorii ani?
• Aveți un fond de rezervă comun care să acopere câteva luni de cheltuieli?
• Aveți încredere de cel puțin 90% că împreună puteți găsi soluții pentru orice problemă financiară?
• Poți să-ți adaptezi stilul de viață pentru a trece cu bine peste o criză?

Dacă ai răspuns cu „Da” la aceste întrebări, foarte probabil că relația voastră este solidă în plan financiar; dacă nu, iată câteva idei pentru a întări conexiunea în cuplul vostru, în special când vine vorba de bani:

• Dați-vă o „întâlnire” financiară. Stați de vorbă la o cafea despre cum vedeți viitorul vostru împreună, ce planuri aveți și de ce buget e nevoie pentru ele. 
• Fiți conștienți că fiecare persoană vine în cuplu cu un bagaj de emoții, atitudini și obișnuințe, care poate fi foarte diferit de al vostru. Nu îl puteți forța pe celălalt să se schimbe, dar îi puteți oferi iubire și înțelegere.
• Ascultați cu calm ce are de spus cealaltă persoană, fără a o judeca sau acuza. Concentrați-vă pe găsirea de soluții împreună, nu pe reproșuri sau identificarea vinovatului.
• Cereți ajutorul. O discuție cu un coach financiar poate aduce un plus de obiectivitate și claritate în cuplul vostru, referitor la aspectele legate de bani. 

În 1993, părinții mei nu au avut la dispoziție coachingul financiar. Poate că dacă ar fi existat și ar fi apelat la el, s-ar fi scurtat perioada conflictelor în familie, iar adaptarea ar fi fost mai ușoară. Partea bună este că acum cuplurile pot să apeleze la terapie și consiliere financiară, iar unele programe, cum e și Banometru, le oferă gratuit. 

Trăim în contexte de viață diferite, astfel că răspunsul la o criză financiară nu poate fi o „rețetă” unică, bună în orice situație, ci mai degrabă găsirea unor soluții potrivite stilului de viață al fiecărui cuplu. 

La sesiunile de coaching Banometru poți participa individual sau cu partenerul/ partenera, iar alături de coach veți crea un plan adaptat vouă, care să funcționeze. Vă veți explora resursele interne și veți descoperi cum să le valorificați pentru a dezvolta împreună o viață de cuplu prosperă. Indiferent de alegerile financiare făcute până acum, vă puteți reinventa cu determinare, consecvență, susținere și, desigur, iubire.

Silvia Mișu este Coach Banometru și este de peste 20 de ani în slujba dezvoltării oamenilor. Silvia crede în potențialul de dezvoltare al fiecărei persoane și este formator și consultant cu peste 15 ani experiență în domenii precum: formare de formatori, management organizațional, proiecte europene, project cycle management, planificare strategică pentru sectorul privat și public. Utilizează în programele dezvoltate tehnici sistemice, de NLP, de analiză tranzacțională sau de analiză existențială adaptate nevoilor specifice grupurilor cu care lucrează.