Numai libertatea îi poate fi scop condiţiei umane!
Pentru a putea fi trăită de individ și de societate deopotrivă, libertatea are nevoie de forma și cadrul reprezentate de autoritate. Autoritatea este necesară, dar nu poate fi un scop în sine: scopul autorității este libertatea! Aprig pus la încercare în ultimii ani, raportul fiecăruia dintre noi, ca indivizi, dar și al nostru, al tuturor, ca societate, cu autoritatea și libertatea are nevoie de clarificare. Ne vine în sprijin analiza atentă a Arianei Bilheran. Cercetând din punct de vedere psihanalitic felul în care se clădește din străfundurile psihicului ceea ce va chema în cele din urmă simțul autorității, ea examinează atât soliditatea, cât mai ales fragilitatea autorității, amenințată de numeroasele capcane psihice ale purtătorilor ei. Din ce este format simțul autorității și cum se poate el corupe încercăm să aflăm dintr-o întrevedere scurtă, dar revelatoare, cu autoarea.
Psychologies: Care este sursa psihică a noțiunii de autoritate? Cum se raportează ea la gândirea critică și la simțul libertății și autodeterminării?
Ariane Bilheran: Noțiunea de autoritate nu se poate disocia de noțiunea de libertate. Nu poți fi un individ liber decât dacă ai obținut o autonomie, printr-o interiorizare a interdicțiilor fundamentale și prin respectul pentru alteritate, printr-un raport cu moștenirea noastră (strămoșii noștri și lucrările lor). O libertate care revendică o absență de interdicții și de reguli este o sclavie, deoarece fără interdicții și reguli devenim sclavi ai pulsiunilor și dorințelor noastre primare. Un copil care ar crește fără nicio autoritate parentală nu ar avea niciun reper și nu ar avea capacitatea să devină un adult autonom, sau autodeterminat, așa cum ați spus.
Gândirea critică este cea care trebuie să facă triajul. Ea se sprijină pe o distincție logică între adevărat și fals. Orice judecată are nevoie de ieșirea din confuzie și ea introduce cu necesitate diferențieri și interdicții: 1 nu este 0. Este interzis să revendici așa ceva, deoarece nu este adevărat.
Sursa psihică a autorității se înrădăcinează în funcția paternă, care impune interdicțiile fundamentale și se poziționează ca un terț între mamă și copil. O autoritate care se face înțeleasă este protectoare, binevoitoare și îl ajută pe copil să se elibereze psihic din confuzie, pentru a se structura și a se construi și mai ales pentru a interioriza distincția între bine și rău (interdicții morale) și distincția între adevărat și fals.
Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.
