Olimpia Meșa: Învățarea este plastică, dar nu din plastic

Cum învață copilul meu? Ce se întâmplă în creier atunci când copilul încearcă să învețe citind și recitind notițele sau manualul, însă nu reușește să-și amintească informația? Ce și cum facem acum când, extrem de brusc, copiii noștri sunt nevoiți să învețe de acasă online, în lipsa mediului și metodelor clasice oferite de școală? Ce avem nevoie să știm și cum îi putem susține?

Par multe întrebări și deloc simple, însă ele sunt doar o parte din multitudinea dilemelor cu care părinții se confruntă zilnic și care, în aceste zile, s-au accentuat și au mai mult ca niciodată nevoie de un răspuns.

Data trecută când am vorbit cu Olimpia Meșa despre învățare, ne invita să „îmbrățișăm învățarea ca și valoare personala. „Veți observa că această intenție va face să vă expuneți la din ce în ce mai multe experiențe, oameni și locuri și va ajuta să deveniți ce vă doriți și să aveți viața pe care v-o doriți”, ne spunea ea.

Între timp, Olimpia, unul dintre cei mari specialiști din domeniul învățării din România, și-a continuat cercetările și proiectele și a devenit autorul cărții „Cum învață oamenii”, iar descoperirile și activitățile sale legate de învățare ne ajută să vedem învățarea într-un mod pe cât de nou, pe atât de facil și de folositor nouă tuturor.

De aceea, am considerat că discuția pe care am purtat-o cu ea ne poate ajuta nu doar să înțelegem mai bine învățarea în cazul copiilor noștri, ci și să-i susținem mai eficient în acest proces. Cu atât mai mult în aceste zile în care rolul și implicarea noastre în învățarea copiilor a devenit și mai important.

Psychologies: Bine te-am regăsit, Olimpia. Cred că, mai ales în ultima vreme, ești întrebată mai des „cum învață oamenii?” decât „ce faci?” 🙂 Nu facem nici noi excepție! Cum ai ajuns la „Cum învață oamenii”? și ce ne oferă ea?

Olimpia Meșa: Ce și cum învață copiii joacă un rol esențial în modelarea viitorului lor, iar implicarea părinților are un impact extraordinar asupra realizărilor academice a copiilor și a succesului lor în viață. Copiii au instrumentele pentru a învăța orice – chiar și lucruri care par să nu le vină natural. Secretul pentru deblocarea acestui potențial nelimitat este înțelegerea modului în care creierul funcționează, astfel încât să fie folosit în avantajul lor.
Scopul meu cu această carte, care nu este una excesiv academică, și workshopurile asociate ei este să îi ajut pe copii și adulți să înțeleagă modul în care învață oamenii, oferind o perspectivă complet nouă asupra învățării și a studiului.
“Cum Învață Oamenii” este scrisă într-un mod care să angreneze și să stimuleze copiii cu vârsta între șase și doisprezece ani, purtându-i într-o călătorie fascinantă spre propriul proces de învățare prin intermediul a 15 povești științifice, fiecare dintre ele asociată cu o secțiune practică „Încearcă”. După citirea acestei cărți, copiii și adulții vor avea informațiile necesare și certitudinea de a discuta subiecte precum: Ce se întâmplă când înveți? De ce creierul ignoră lucrurile plictisitoare? Cum putem să organizăm învățarea pentru o abordare mai eficientă? și Cum să oprim uitarea?

Psychologies: În prezent, toți cei care suntem părinți, inclusiv tu, ne confruntăm cu și mai multe dileme și întrebări, având în vedere faptul că întregul proces de învățare s-a transferat în varianta online, de învățare de la distanță. Ce sfaturi ai în acest sens?

Olimpia Meșa: Aș porni explicând cum învață copiii noștri. Trebuie să spun că, în general, știința complicată din spatele modului în care oamenii învață nu este o informație necesară pentru părinți sau educatori. Totuși, înțelegerea elementelor de bază este de folos. De aceea, este nevoie să știm că organul nostru de învățare, creierul, lucrează prin legi fizice și chimice. Astfel, învățarea este fizică. Așadar, dacă un copil reușește să învețe ceva, el/ea a produs o schimbare fizică în creierul său. Există o relație naturală între structura creierului și învățare. Dacă privim în profunzime structura creierului pentru a examina materia fizică a creierului în sine, ceea ce vedem este că acest organ este format din celule complexe legate între ele într-o imensă rețea de fibre și ramuri. Aceste celule se numesc neuroni, iar conexiunile dintre ele creează rețele neuronale. În unele moduri, am putea spune că, atunci când analizăm imaginile rețelelor neuronale ale unui creier uman, vedem un pic din cunoștințele pe care creierul le-a avut odată în forma sa fizică. Rețelele neuronale sunt cunoștințe, deoarece acestea sunt produse de creier prin formarea și modificarea rețelelor sale neuronale. Orice schimbare a cunoștințelor trebuie să provină dintr-o schimbare în rețelele neuronale ale creierului.
Când creierul unui copil învață pentru prima dată, acesta este ocupat să perceapă lumea din jurul său, iar cortexul senzorial este primul care primește informații. În timpul experienței concrete, informațiile fizice din lume și corp intră în creier prin organele de simț (ochi, urechi, nas, piele, gură, organe interne, articulații și mușchi). Această informație este trimisă în paralel către monitorul emoțional (amigdala cerebrală) și părțile specifice ale creierului pentru fiecare dintre simțuri. Dacă amigdala recunoaște experiența ca fiind periculoasă, va declanșa o acțiune instinctivă a corpului, cum ar fi luptă, fugă sau îngheț. Acesta este un răspuns extrem. În mod normal, conținutul emoțional, dar și cel cognitiv, al unei experiențe sunt trimise către creier pentru a fi procesate de cerebel. Aici începe să se formeze sensul cognitiv. Apoi, creierul copilului creează idei noi din aceste semnificații (lobul frontal) și îl determină să acționeze asupra acelor idei (cortexul motor). Atunci când acest proces se repetă destul de des prin activități antrenante, informațiile sunt bine stocate și se formează obiceiuri (ganglioni bazali).

Psychologies: Ne poți oferi un exemplu despre modul în care acest lucru ar putea funcționa acasă în varianta homeschooling?

Olimpia Meșa: Dacă doriți să vă învățați copil despre unghiul drept (90 °), provocați-l să deseneze un teren de baschet, folosind doar vopsea spray. După ce a terminat, puteți privi câteva imagini cu terenuri de baschet reale, bine create și discutați despre diferențe și cum a decurs întreaga experiență. Apoi, îl puteți invita să facă cercetări online despre cum se poate desena terenul mai bine și despre ce cunoștințe tehnice și instrumente suplimentare sunt necesare. Aveți posibilitatea de a-i sugera resurse și a-i explica unele concepte teoretice, inclusiv unghiul drept, precum și de a-i oferi unele instrumente suplimentare, cum ar fi un prelungitor și o bandă de mascare. Puteți continua conversația extinzând-o la noi situații de viață în care sunt necesare cunoștințe și expertiză similare. Copilul ar putea completa mai multe fișe de lucru legate de o zonă de interes. Nu ar trebui să lucreze pe aceleași fișe de lucru. În schimb, ar putea alege între modă, design interior, peisaj, navigație etc., deoarece toate acestea sunt zone ale vieții care depind de cunoașterea unghiului drept. Pentru a vă asigura că acest lucru este încorporat pe termen lung, ați putea programa mai multe activități similare într-un mediu liber pe parcursul anului pentru un grup de concepte teoretice conexe, însă, de data aceasta, invitați-l pe copil să vină pregătit cu cercetarea făcută și instrumente.
Atunci când invităm copiii să învețe în acest mod, îi ajutăm să construiască noi căi neuronale, într-un mod natural, care să fie atât eficient, cât și antrenant.

Psychologies: Cum ne putem susține copiii în acest proces? Care ar fi acele lucruri de care trebuie să ținem cont?

Olimpia Meșa: Data viitoare când îți veți ajuta copilul să învețe ceva, gândiți-vă mai întâi la modul în care îl puteți ajuta să înțeleagă aceste concepte importante prin prisma propriei experiențe.
În al doilea rând, ajutați-l pe copil să facă cercetări și conectați-l cu ideile excelente care sunt deja disponibile în lume.
În al treilea rând, ajutați-l să examineze și să aibă o privire critică prin crearea mai multor activități practice care să îi permită să stăpânească foarte bine subiectul.
În sfârșit, încurajați-i creativitatea ducându-l dincolo de conținut și adaptați-i învățarea la propriile-i experiențe.
Spre exemplu, dacă pentru a se pregăti un test, copilul trebuie să exerseze reamintirea activă citind notițele, atunci nu trebuie doar să citească materialul. În schimb, trebuie să se testeze activ. Aceasta înseamnă să facă lucruri precum acoperirea notițelor de curs și scrierea, din memorie, a tot ceea ce poate să-și amintească despre subiect. Apoi, poate să le lege ceea ce a scris cu idei cheie din notițele sale și să se concentreze pe ideile care au fost uitate. Poate chiar să le scrie de câteva ori. Apoi, încurajați copilul să facă altceva pentru o perioadă, cum ar fi să ia o pauză și să se testeze mai târziu.
O altă dilemă des întâlnită este aceea care privește studiul cu fundal muzical. În acest sens, puteți să-i explicați copilului că, de fapt, când ascultă muzică, o parte din creierul său nu se concentrează asupra a ceea ce studiază. În schimb, se bucură de muzică. Creierul nu funcționează la aceeași capacitate mentală. De aceea, pare că poate studia mai mult în timp ce ascultă muzică. Realitatea este că poate dura mult mai mult să înveți ceva în timp ce asculți muzică. Este o idee mult mai bună de a studia în perioade concentrate, focusându-se pe un singur lucru: învățarea. Apoi, copilul poate folosi muzica drept recompensă atunci când își termină studiile.