Practica NLP și proverbele românilor
Care este de fapt esența NLP? Știm că prin programarea neuro-lingvistică se caută găsirea unor strategii de învățare accelerată pentru detectarea și utilizarea tiparelor de succes. Așadar vorbim despre determinarea și folosirea informațiilor și practicilor care să aducă rezultatele dorite. NLP este despre influență – atât la nivel personal cât și la nivel interpersonal. În fond, vorbim despre o influență care se petrece asupra sistemului de gândire și simțire. „Instrumentele” folosite în acest proces fac parte din arsenalul de bază al comunicării: cuvântul, expresia non-verbală, tonul sau intensitatea rostirii, imaginea mentală sau reală etc. Practic prin acest limbaj se poate programa forma de gândire/simțire (a se citi neuro) a interlocutorului sau a propriei persoane; aceasta este programarea neuro-lingvistică.
În NLP se găsesc o serie de presupoziții care pot fi socotite ca fiind legi de funcționare. Aceste reguli sunt în fond cadrane de gândire prin care putem privi lumea sau, mai bine-zis, prin care putem percepe și înțelege lumea. Presupozițiile NLP sunt de fapt indicații înspre a acționa direct înspre atingerea obiectivelor vizate.
Am observat că unele dintre aceste „legi de funcționare NLP” sunt foarte ușor de înțeles și de aplicat dacă sunt privite prin prisma proverbelor românești. Aș spune chiar că unele dintre proverbe noastre sunt adevărate sisteme de programare neuro-lingvistică.
Proverbul este în fond o învățătură practică sau morală născută din experiență. Prin faptul că este structurat cu un anume ritm și de obicei cu rimă, este foarte ușor de memorat și de spus mai departe. În felul acesta se păstrează o înțelepciune mileneară care este transmisă peste generații și care poate ajuta la întemeierea acelor comportamente care să aducă rezultatele dorite.
Am adunat câteva exemple care sunt elocvente și care arată legătura dintre NLP și înțelepciunea păstrată peste timp prin proverbe sau zicători.
Una dintre presupoziţiile NLP spune că energia se duce în direcția atenției. Adică, în momentul în care vorbim sau luăm în calcul o anumită idee, în mod practic și involuntar energia noastră merge în direcția acelor cuvinte sau a acelor idei pe care le rostim sau le alegem. Hrănim acele interese prin însăși faptul că ne preocupam – comunicațional sau mental – de ele. Cerința NLP este de a ne îndrepta mintea și felul de a comunica în direcția pozitivă. Atâta vreme cât suntem preocupați doar de acel „ceva” de care ne temem, potrivit legii de funcționare neuro-lingvistică, nu facem nimic altceva decât să atragem și mai multă energie spre această direcție negativă. În mod cât se poate de simplu și de ușor de reținut, acest adevăr este subliniat și de proverbul De ce ți-e frică d-aia nu scapi! Îndemul este în direcția înțelegerii faptului că e nevoie să gândesc pozitiv și mai ales să înțeleg că atâta vreme cât mă gândesc la frică (deci mențin atenția acolo) cu siguranță energia consumată mă va duce în situația de care mă tem.
În ceea ce privește setarea obiectivelor, strategiile NLP cer ca în primul rând să ne asigurăm că acele țeluri pe care le urmărim să fie ale noastre. Mai simplu spus, să ne asigurăm că într-adevăr ceea ce ne dorim este ceea ce ne este de folos. Am văzut de nenumărate ori oameni care au decis să înceapă o afacere sau să-și cumpere o casă sau să-și achiziționeze un automobil doar pentru că au văzut o astfel de acțiune la o rudă sau la un prieten aflat în preajmă. Ciudățenia este că de multe ori putem munci mult și putem aloca o doză mare de energie și timp pentru a duce la bun sfârșit un proiect care la final nu aduce niciun fel de satisfacție. Un astfel de scenariu se petrece în situația în care nu alocăm atenție și timp pentru setarea obiectivelor. Tentația de a copia obiectivul altcuiva este, în mod paradoxal, o formă de a rămâne în zona de confort. Proverbul românesc spune: Haina împrumutată nu ține de cald. Și tot cam așa este și cu obiectivul care nu e al meu – nu voi fi împlinit cu adevărat decât dacă voi face ceea ce este clar în interesul meu emoțional, fizic, material și mental.
Noțiunea de rapport din NLP spune că îi putem influența pe cei din jur prin mimetism. În mod practic, în cazul în care doresc să influențez pe cineva să facă ceva, este indicat ca în primul rând să copiez comportamentele, gesturile sau cuvintele interlocutorului meu. În timp, acesta se va simți „obligat” să răspundă în același registru și va lua din comportamentul, gesturile sau cuvintele mele. Această „copiere” este în fond un gest reflex care se bazează pe principiul numit bazar: îți dau ceva – îmi dai ceva. Procesul numit rapport în NLP, se bazează pe faptul că influența într-un grup sau în interacțiunea dintre doi oameni, se petrece subliminal – în mod concret copiem sau ne sunt copiate comportamentele, cuvintele sau stările. Spune-mi cu cine te întâlnești ca să-ți spun cine ești!– iată o ilustrare foarte bună a noțiunii de rapport – spune-mi pe cine ai în preajmă pentru că așa îmi spui despre tine.
Un ultim exemplu pe care-l dăm are la bază presupoziția NLP care arată că avem toate resursele necesare sau le putem crea. Avem tendința de a ne uita în primul rând spre ceea ce ne lipsește decât spre ceea ce avem. Uneori, aproape involuntar, ne orientăm spre ce nu funcționează, ignorând oportunitățile și căile de creștere și de dezvoltare care ne sunt la îndemână. Și pentru că sunt scenarii în care se pornește la drum în baza unei preconcepții de genul „n-am nicio șansă” se poate ajunge la situația în care nu mai este observată calea de a răzbate și de a reuși. Această cerință NLP subliniază faptul că întotdeauna avem ceea ce este nevoie pentru a ajunge la succes sau cel puțin avem ingredientele necesare pentru a crea cele ce ne sunt necesare. Recomandarea acestei presupoziții este de a folosi și a observa ce avem în prezent și de a lua seama la ideea că deținem tot ce este necesar pentru a ne fi bine. Personal, nu cunosc o sintagmă mai clară și mai simplă pentru a puncta acest sistem de gândire, decât cea care spune: Să faci rai din ce ai!
Află mai multe despre NLP la atelierul Comunicarea eficientă şi tehnicile NLP, suţinut de Alin Comşa.
Alin Comşa este cofondator al companiilor de training şi formare profesională Selftrust Academy şi All in Trust Attitude, precum şi fondator al Institutului de Management al Artei – Artmark, instituţie de educaţie şi formare profesională în domeniul artei. Este lector în cadrul Institutului Bancar Român – Bucureşti – catedra Formarea Formatorilor. Ca doctorand în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), se specializează în educaţie estetică. Este licenţiat în comunicare socială şi relaţii publice şi a absolvit un program de masterat în marketingul serviciilor. De asemenea, Alin este specialist în activitatea de coaching, având o experienţă de peste 12 ani ca formator. Specialist în relaţii publice şi comunicare, pasionat de tot ce poate cuprinde domeniul educaţiei şi învăţarea, Alin foloseşte în training experienţa de business acumulată în 20 de ani de activitate în domeniul vânzărilor. În cursurile sale introduce informaţii din cele mai diverse domenii – management, vânzări, artă şi cultură, NLP, comunicare, inteligenţă emoţională, istorie sau filozofie. Expunerile sale sunt creative şi inedite, construite în aşa fel încât informaţiile livrate să fie practice şi uşor de aplicat atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. Alin Comşa este convins că pentru fiecare om esenţa învăţării este găsirea unui sens în propria viaţă.