Psihoterapia adleriana
Ce inseamna complexul de inferioritate? Cum apare si de ce este atat de… util? Cateva raspunsuri oferite de Adler, discipol rebel al lui Freud.
A fost fondata de primul elev disident al lui Freud, Alfred Adler. Nascut in 1870 la Viena, mezinul unei familii cu sase copii, Alfred sufera de rahitism, in timp ce fratele cel mare este foarte robust. Intr-o zi, grav bolnav de pneumonie, aude medicii, care nu-i prevad insanatosirea.
Dimpotriva! Iata ce l-a decis sa-si depaseasca problemele, pentru a deveni mai tarziu un mare medic.
In 1902, intra in cercul lui Freud si, rapid, incepe sa se opuna teoriilor maestrului. Ruptura definitiva survine in 1911. Este inventatorul expresiilor intrate in limbajul curent, ca: „stil de viata“, „complex de inferioritate“, „complex de superioritate“, „compensare“. Psihologul adlerian joaca un rol activ. Se insista asupra notiunii de empatie si a capacitatii medicului de a se pune in locul celuilalt. Metoda se bazeaza pe o relatie empatica intre pacient si terapeut.
O sedinta de terapie adleriana poate debuta cu o intrebare aparent fara urmari, cum ar fi: „Cand erati copil, parintii invitau in vizita prietenii si familia?“. Pare simplu, dar raspunsurile si concluziile sunt complexe. Fiindca stilul de viata al adultului este alcatuit din modurile de a actiona si a reactiona invatate cand era copil. Noi reproducem schemele primelor zile de existenta. Am fost crescuti intr-un mediu securizant? Am reusit sa ne deschidem catre ceilalti, fara teama? Obiectivul acestei terapii este constientizarea ca un anumit „stil de viata“ este eronat. Pentru psihologii acestei scoli, radacina problemelor se regaseste in copilarie.
Notiuni fundamentale
Dupa Adler, exista cateva mecanisme ce stau la baza personalitatii.
- Complexul de inferioritate. Este prezent in fiecare dintre noi. Nu este anormal, fiindca din prima copilarie omul traieste in inferioritate si dependenta. Dar acest sentiment este acela care „constrange la fixarea unui tel in viata si la realizarea acestuia“, scrie Adler in Cunoasterea omului. Noi avem cu totii un patrimoniu genetic specific, cu defecte si calitati, avantaje, dezavantaje. Atunci cand acest sentiment se perpetueaza si la varsta adulta, fara putinta de a-l depasi, devine patologic.
- Compensarea. Este un proces care ne impinge sa ne depasim „inferioritatile“ naturale, psihice sau fizice. De exemplu, Schwarzenegger era teribil de plapand in copilarie. Forta dinamica de viata, pe care adlerienii o numesc „agresivitate pozitiva“, l-a impins sa devina un barbat cu o statura impresionanta. E o interpretare buna, nu?
- Comuniunea sociala. O nevoie interioara a fiecaruia dintre noi de a crea legaturi cu ceilalti, de a avea o identitate, de a fi recunoscuti de ceilalti si de a se recunoaste in ei.
Persoana ca intreg
„Fiecare individ este un intreg, unitar, omogen, coerent“, subliniaza psihologul Vlad Grigorescu, presedintele Asociatiei pentru Psihologie si Psihoterapie Adleriana din Romania. „Mai mult, fiecare grup de oameni este un intreg, cum este si comunitatea, natiunea, societatea. Fiecare intreg este unic. Persoana, la fel. De aceea, in psihoterapia adleriana se porneste de la aceste premise. Fiinta umana este abordata ca avand o individualitate ce trebuie respectata.“
Cum procedeaza terapeutul? Facandu-ne sa ne reintoarcem in copilarie. „De ani si ani, ma simteam oribil, eram tot timpul deprimata si sufeream si de niste dureri in gat inexplicabile“, marturiseste Crina, 35 de ani. „In timpul unei sedinte, am povestit ca tatal meu murise de un cancer in gat cand aveam doar opt ani. Nu mai vorbisem cu nimeni despre asta. Parca, deodata, s-au aprins niste reflectoare uriase, si am inteles. Am reusit sa imi dau seama de unde venea problema mea.“
Dar nu intotdeauna e usor de povestit. De aceea, se lucreaza asupra viselor, a simbolurilor, cu desene sau papusi cand e vorba despre copii. Se utilizeaza toate instrumentele care ajuta comunicarea. „Limbajul in relatia cu clientul trebuie sa fie simplu si direct. Dialogul, sincer si prietenos. Prin el, se incearca intelegerea personalitatii clientului, a stilului de viata“, mai adauga Vlad Grigorescu. Terapia adleriana este un mod de gandire, chiar o filozofie, care ia in considerare individul cu corpul, spiritul si inconstientul sau, dar si contextul social in care acesta traieste, familia, profesia, fara a lasa la o parte dimensiunea spirituala pe care fiecare o poarta in el. Se poate ajunge la rezultate bune de la primele intalniri, dupa cum schimbarile se pot lasa asteptate chiar si un an, subliniaza presedintele APPAR.
„Complexul de superioritate apare de cele mai multe ori clar conturat in atitudine, trasaturi de caracter si opiniile despre propriile dotari si capacitati supraomenesti. El poate deveni vizibil si in pretentiile exagerate fata de sine si fata de ceilalti. Vanitatea infatisarii exterioare, fie ea nobila sau neglijenta, atitudinile exagerat masculine la femei si cele exagerat feminine la barbati, aroganta, exuberanta, snobismul, mania de a se lauda, comportamentul tiranic, inclinatia de a cauta nod in papura, cultul eroilor, ca si tendinta de a se bate pe burta cu persoane proeminente sau de a porunci celor slabi, bolnavi sau insignifianti pot sa atraga atentia si sa duca la descoperirea unui complex de superioritate.”
Alfred Adler, Sensul vietii, Editura IRI, 1995
Adaptare de Adriana Mocca
Ilustratie: Simona Dumitriu