Puterea personală ca experiență umană

Știu deja că nu „trebuie” nimic, ci că „pot – oricând – alege să”…, iar această conștientizare mă aduce în contact cu o putere subtilă care mă ajută să mă simt în confort…

Fiindcă nu mi-au plăcut niciodată bilanțurile, optez în mod responsabil pentru concluzii, cu energia cuminte a „celui care a trecut prin”…

1. Trecutul nu ne mai poate aduce nicio noutate. Îl putem doar „privi” – desigur, retrospectiv – ca pe un tărâm al experiențelor noastre irepetabile – singulare ori cumulate – la care ne întoarcem ori de câte ori simțim nevoia de a analiza, a înțelege sau … a vindeca; în acest context, puterea detașării de emoțiile „fierbinți” este extrem de valoroasă!
2. În relația cu noi înșine, prezentul este cel mai important. Pentru că „aici și acum” ne trăim cu intensitate maximă clipele propriei deveniri. Fiindcă avem mai multă energie pentru alegeri inspirate de nevoile noastre psihologice autentice și – mai ales – (Chiar și atunci când … „viața bate filmul”…)
3. Surse ale puterii („Cele 7 surse ale puterii” (TAJ) – Claude Steiner):
   

1. 1. Echilibrul (Unde te poziționezi în cadrul muncii tale? Ce faci pentru a-ți menține verticalitatea fără a fi perceput ca rigid?)
   2. Pasiunea (Ce te pasionează în munca ta? Cum observă aceasta oamenii din jurul tău, fără să se simtă copleșiți?)
   3. Controlul propriilor emoții (Cum gestionezi emoțiile pe care ți le induce uneori munca ta? Cum te raportezi la frustrare ori la incertitudine?)
   4. Empatia (Cum lucrezi cu polaritatea „ a fi apropiat” – „a fi distant”? Cum gestionezi granițele în munca și în viața ta?)
   5. Comunicarea (Care este puterea ta în comunicare?)
   6. Informarea (Cum gestionezi în munca și în viața ta faptul că ai mai multe informații?)
   7. Transcendența (Ce faci în munca și în viața ta ca să te eliberezi?)

4. Alte posibile surse ale puterii noastre personale:
   
   1. Atașamentul familiei față de noi
   2. Capacitatea de a ne transforma în mod autonom și conștient
   3. Competențele profesionale dobândite
   4. Cunoașterea profundă a domeniului în care activăm
   5. Reziliența
   6. Sistemul de valori pe care ni l-am creat
   7. Viziunea referitoare la menirea individuală
5. Câteva definiții (conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române):
   1. ÉTIC, -Ă, etici, -ce, f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi al condiţiei umane din perspectiva principiilor morale, studiind rolul acestora în viaţa socială; 2. Ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi. (<fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos) – Din fr. éthique, lat. ethicus.
   2. DEONTOLOGÍE f. Doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.:de-on-] – Din fr. déontologie.
   3. AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦Persoană care se impune prin cunoştinţele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. au[c]toritas, -atis. AUTORITÁTE s. 1. for, organ. (~ăţile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ăţii.) 3. v. putere. 4. (la pl.) v. oficialităţi. 5. (înv.) stăpânire. (Cârmuieşte cu deplină ~.) 6. dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpânie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestate. (Şi-a întins ~; se afla sub ~ romană.) 7. v. calitate. 8. ascendent, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 9. v. somitate. autoritáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autorităţii; (instituţii, persoane) pl. autorităţi AUTORIT//ÁTE 2 ~ăţi f. 1) Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoştinţele sale. O mare ~ în chimie. 2) Organ sau instituţie de stat care reprezintă puterea politică şi administrativă. ~ăţile locale. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. auctoritas, ~atis AUTORITÁTE1 f. 1) Drept, putere de a da dispoziţii, de a impune cuiva ascultare. 2) Influenţă, prestigiu unanim recunoscut. A avea ~. A se bucura de ~. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. autoritas, ~atis
   4. PUTÉRE, puteri, f.I.1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu toată râvna. ♢ Loc. adv. şi adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. În (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ♢ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienţa (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tărie. ♦ Grad mare de concentraţie. Puterea unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ♢Putere de circulaţie (sau circulatorie) a unei monede = însuşirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bani. II.1. Autoritate, stăpânire, dominaţie; p. ext. influenţă. ♢ Expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de voinţa, de bunul plac al cuiva. ♢Mare putere = ţară, stat care dispune de o mare forţă economică, militară, politică etc. Puterile centrale = nume dat în primul război mondial Germaniei şi Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, ţară (suverană). 2. Conducere de stat, guvernare. ♢Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său, înfăptuieşte conducerea societăţii. Putere populară = regim social-economic în care conducerea politică, conducerea statului aparţine clasei muncitore şi aliaţilor ei; stat cu un asemenea regim. ♢ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deţine (sau a ajunge să deţină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ♢ Loc. prep. În puterea… = în virtutea…, în baza… ♢Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva. Cu de la sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potenţial. Creşterea puterii economice. ♢ Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra şi de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materială şi socială a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. În puterea nopţii. ♢ Expr. În (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înţeles al cuvântului. III.1. (Mat.) Rezultatul înmulţirii unui număr cu sine însuşi (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată de câte ori trebuie înmulţit un număr cu el însuşi. ♢Putere a unui punct faţă de un cerc = valoarea absolută a diferenţei dintre pătratul razei cercului şi pătratul distanţei dintre punct şi centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic. ♢Putere instalată = suma puterilor nominale ale maşinilor unei instalaţii producătoare de energie. Putere nominală = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.

Pentru mine, sursele puterii personale sunt: dragostea – împărtășită – pentru oameni, echilibrul emoțional pe care mă străduiesc zilnic să-l mențin în mod aplicat și sănătos, energia Rebelului interior care mă determină să fiu creativă, curioasă și spontană, libertatea – asumată – a conștiinței, respectul necondiționat în/ pentru relațiile autentice, trăirile bogate oferite de ani mulți (foarte mulți 😊) de experiențe efervescente (inclusiv educaționale)…

Îndrăznesc să te invit la introspecție: care sunt sursele puterii tale personale?