Puterea poveștilor cu tâlc

Dragilor, cu toţii iubim poveștile și suntem înconjuraţi de ele în viaţa de zi cu zi. Priviţi cum copiii stau cu ochii mari, aţintiţi asupra învăţătoarei care le citește dintr-o carte de povești, sau cum ne roagă în fiecare seară să le spunem o poveste de noapte bună. Noi, adulţii, mergem la cinema, devorăm un roman captivant, ne adunăm în jurul mesei de seară pentru a împărtăși întâmplări de peste zi sau depănăm povești de viaţă.

Am crescut înconjurată de povești, proverbe și vorbe de duh, multe dintre ele transmise mamei mele de către bunica mea înţeleaptă. Mama le-a preluat și ni le-a împărtășit nouă, iar ele au devenit parte din viaţa mea. Dragostea pentru povești și expresii pline de tâlc o am încă din copilărie.
Primele povești le-am auzit de la bunica mea, povestite prin vocea mamei. Bunica a fost o femeie de o înţelepciune aparte. Viaţa ei nu a fost ușoară: a crescut șapte copii de una singură, după ce soţul ei a ales o altă cale.
Totuși, momentele grele au fost mereu echilibrate de bucuriile trăite alături de copiii ei, iar înţelepciunea ei a rămas gravată adânc în memoria mea.

O lecţie dintr-o poveste memorabilă

Prima poveste care a venit din afara familiei și care mi-a rămas adânc întipărită în minte a venit de la profesorul meu de dans. Eram în clasa a doua sau a treia și dansam într-o trupă de dans popular. Problema noastră principală era sincronizarea – fiecare dintre noi era atât de concentrat pe a-și face pașii cât mai corect încât uitam complet unii de alţii. Iar rezultatul era, inevitabil, o harababură totală. Profesorul nostru, după nenumărate încercări nereușite de a ne coordona, s-a oprit într-o zi și ne-a spus: „Vreau să vă spun o poveste”. Am fost uimiţi – un profesor de dans care ne spune povești? Dar povestea lui ne-a schimbat complet perspectiva.
Ne-a vorbit despre o orchestră în care unul dintre muzicieni, cel care cânta la contrabas, rămânea mereu în urmă. În loc să se sincronizeze cu ceilalţi, el încerca să recupereze repede toate notele pierdute, cântând pe fugă doar ca să ajungă din urmă orchestra. Profesorul nostru ne explica: „Imaginaţi-vă că sunetul contrabasului suna cam așa pe fondul melodiei: daaaaarrrr, daaarrrr, daaarrr… și la final contrabasistul spunea uhhh, gata, i-am ajuns din urmă!. În acel moment, piesa era deja stricată.” Această imagine amuzantă ne-a rămas întipărită în minte. Exact așa eram și noi în dans – deconectaţi de restul grupului, fiecare concentrat doar pe pașii săi, dar complet nesincronizaţi cu ceilalţi. Frumuseţea unei trupe de dans este sincronizarea perfectă, nu pașii individuali.
Acela a fost un moment revelator pentru mine, a fost momentul în care am înţeles puterea poveștilor spuse la momentul potrivit. Din acel moment, fiecare dată când greșeam, profesorul ne spunea simplu: „Hei, iar faceţi ca și contrabasistul din poveste?”. Și imediat, ne uitam unul la celălalt și dansam împreună, în același ritm.
Acea poveste simplă, pentru noi dansatorii, a avut o putere enormă. A schimbat felul în care înţelegeam dansul, dar și modul în care interacţionam unul cu celălalt.De atunci, am început să iubesc poveștile din ce în ce mai mult. Le scriu, le citesc, le spun, și mai ales, le împărtășesc copiilor mei.

Povești terapeutice. Drumul spre schimbare și soluţii

Metaforele din povești pot ajuta la rezolvarea probleme lor sau pot oferi modalităţi de gestionare a acestora. O poveste bine spusă, într-un context potrivit, poate avea o forţă transformatoare.

Cum „lucrează” metaforele din povești?

Povestea ne oferă un stimul ambiguu pe care, la început, nu îl înţelegem. Pornim într-o căutare: „De ce mi se spune asta?”, „Ce relevanţă au toate astea pentru mine?”, „Ce scop urmărește terapeutul atunci când îmi istorisește povestirea?”. Această căutare a înţelesului stă la baza importanţei terapeutice a poveștii. Din acest motiv, nu există o modalitate corectă sau potrivită de interpretare a unei povești metaforice. Cea mai valoroasă interpretare pe care o dă clientul unei povestiri terapeutice este, de obicei, cea pe care i-o atribuie el însuși. Oameni diferiţi văd, probabil, un înţeles diferit în aceeași poveste.
Potrivit neuroștiinţei, un motiv pentru care creierul reacţionează pozitiv la o poveste este faptul că ascultarea poveștilor încurajează eliberarea hormonilor oxitocină și cortizol. Oxitocina este un hormon care controlează lucruri precum empatia și interacţiunea socială. Cortizolul este conectat la răspunsul la stres. Atunci când o poveste introduce un personaj interesant care se confruntă cu o problemă dificilă, oxitocina determină creierul să empatizeze cu situaţia personajului, iar cortizolul determină creierul să simtă stresul asupra problemei personajului.
Aceste reacţii determină ascultătorul, în rolul de client, să fie investit în situaţia dificilă a personajului. Această conexiune poate fi atât de puternică încât poate determina oamenii la acţiune și schimbare.

Cum folosesc poveștile terapeutice în sesiunile individuale

Ca și psiholog, coach și psihoterapeut pozitivist în formare, folosesc puterea poveștilor terapeutice în viaţa de zi cu zi, dar și în sesiunile individuale, într-un mod structurat și axat pe soluţii. Fiecare sesiune individuală are o abordare orientată spre rezolvarea problemelor și găsirea soluţiilor concrete.
Primul pas este evaluarea. Vom începe să explorăm cum te simţi acum și ce simptome ai. Poate că simţi o tensiune constantă, gânduri care nu-ţi dau pace sau chiar disconfort fizic. Este important să identificăm aceste aspecte pentru a obţine o imagine clară a stării tale actuale.
Apoi, ne concentrăm pe provocarea ta actuală. Ce anume îţi creează cel mai mare stres? Care este acel aspect care te nemulţumește și te provoacă cel mai mult?
Poate fi vorba de îngrijorări legate de sănătate sau probleme la locul de muncă. Poate nu îţi place locul tău de muncă actual, sau ai dificultăţi de comunicare în relaţiile tale cu copiii, partenerul sau colegii.
După ce avem claritate asupra provocărilor, definim scopul procesului în care ne angajăm. Ce vrei să obţii prin acest proces? Poate îţi dorești să gestionezi mai bine stresul zilnic, să te relaxezi în momentele tensionate sau să-ţi organizezi mai bine timpul și sarcinile.
De asemenea, dacă ești în căutarea unei noi direcţii în viaţă – poate vrei să îţi schimbi locul de muncă sau să începi o afacere pe cont propriu – stabilim pașii concreţi care te vor ghida spre aceste schimbări.
Odată ce avem o imagine clară, următorul pas este planul de acţiune. Împreună, vom face un plan detaliat cu pași concreţi pentru a depăși provocările tale. Analizăm resursele tale interioare și exterioare și găsim moduri prin care acestea te pot ajuta să îţi atingi obiectivele.
Planul este dinamic: vom ajusta acţiunile pe parcurs, păstrând ceea ce funcţionează și căutând soluţii noi pentru a depăși obstacolele.
La finalul fiecărei sesiuni, îţi voi spune o poveste terapeutică, selectată sau creată special pentru tine, adaptată la provocarea ta. Poveștile au puterea de a trezi conștientizări profunde și de a scoate la lumină resurse interioare care te pot ghida spre schimbare. Povestea îţi va fi ghid, iar tehnicile discutate îţi vor oferi suportul necesar între sesiuni.
De la o sesiune la alta, stabilim împreună pașii de urmat pentru a depăși provocările tale. În sesiunea următoare, discutăm ce dificultăţi ai întâmpinat în aplicarea planului și cum putem depăși aceste obstacole.