Respir, deci exist
Vorbim mult în această perioada despre emoții, însă puțini văd legătură dintre emoții și efectele pe care ele le produc în corp, așa numitele somatizări.
Vorbim mult în această perioada despre boală, dar nu aud vorbindu-se despre stările noastre psiho-emoționale și impactul lor în evoluția bolii și vindecării. Ca și cum nu ar conta. Cu toate astea, tot mai mulți descoperim că, sub problemele noastre de sănătate, stau atitudini mentale și dinamici emoționale.
Descoperim că rezolvând conflicte vechi de care nu ne aminteam, ne vindecăm. Acum, mai mult că oricând, avem o șansă (și ni se acordă prioritate) să înțelegem cum funcționăm. Înțelegând, putem începe să participăm activ la funcționarea noastră sănătoasă, iar din victime să ne transformăm în regizori (sau, cel puțin, în co-scenariști).
Dacă nu am trecut printr-o „gimnastică emoțională” conștientă – psihoterapie, de pildă – acum, vrând-nevrând, o facem. Suntem purtați, ca într-un carusel în care nu știm când ne-am urcat, prin întreg spectrul emoțiilor: frică, furie, panică, rușine, vinovăție, deznădejde, speranță, bucurie, plăcere, calm, încredere.
Motivele apariției tuturor emoțiilor sunt multe și variate: frică de virus sau frică de consecințele lui; furie îndreptată spre guvern, spre noi înșine, spre alții, spre divinitate; rușine față de propriile păreri sau comportamente, rușine că ne judecăm unii pe alții.
citește continuarea în ediția specială Psychologies: Împreună
