Rolul meditatiei intr-o lume agitata

Acest „loc”, pe care il descoperim prin meditatie, este un sanctuar in care ne putem conecta cu partea spirituala din noi.

E un refugiu care ne poate reinnoi si aminti cine suntem cu adevarat si de ce suntem aici, un loc unde ne putem aduce toate necazurile, grijile si stresul, un loc in care putem cere asistenta si indrumare, in scopul de a naviga prin viata cu mai putin efort si mai multa pricepere.

Exista momente in viata noastra cand lumea se dezmembreaza, atunci cand sunt coplesiti de intensitatea evenimentelor, cand ne simtim straini de noi insine sau de altii, cand viata noastra pare a nu avea nici un sens.

In clipe de confuzie si de complexitate suntem tentati sa facem mai mult, sa actionam, sa gasim explicatii, sa vorbim. Daca ne-am asculta inima in tacere, am ajunge la mai multa intelepciune.

Arta de a cultiva tacerea nu ne duce intr-o destinatie rupta de realitate. Din contra: invatam sa descoperim bogatia vietii in toate momentele.

Prin meditatie descoperim un loc special, un spatiu plin de iubire, personal si intim, un loc unde poti aduce toate grijile, indoielile, durerea, furia si temerile pentru a le privi in fata.

Rezolvarea de probleme nu este treaba noastra; treaba noastra este sa ne confruntam problemele. Aduse in spatiul spritual, mare parte din „probleme” se dizolva singure, se risipesc precum ceata in prezenta soarelui.

Apararea libertatilor esentiale

In “Noaptea de Sanziene”, Mircea Eliade vorbeste despre necesitatea imperativa de a iesi din tumultul evenimentelor, de a ne sustrage periodic temporalitatii istorice pentru a gasi “un alt timp” si a lua contact cu partea cea mai adevarata din noi. La fel ca Stefan, si noi traim in vremuri agitate in care pare imposibil sa gasim 5 minute doar pentru noi insine.

“Dumneata ce faci, cum te-ai organizat? Il intrebase ministrul intalnindu-l ultima oara. Imi apar libertatile esentiale, raspunse el zambind. Imi pastrez o parte din timp numai pentru mine singur. In acele ore nu am niciun contact cu evenimentele. Nu ascult radio, nu citesc ziarele. Orice s-ar intampla, in fragmentul acela de timp pe care il smulg din istorie si-l pastrez doar pentru mine nici un eveniment nu ma poate ajunge.

[…] In cele din urma teroarea ma ajunge si pe mine; dar am cel putin satisfactia de a fi ramas cateva ceasuri liber. Am satisfactia de a nu fi fost integrat evenimentelor in chip automat, ca un sclav care se misca si se odihneste la ordinul stapanului. […]

Stapanul nostru, al tuturor este astazi Razboiul. El a confiscat intreaga istorie contemporana, timpul in care am fost ursiti sa traim. Europa intreaga traieste ca un monstruos automat, pus in miscare de vestile lansate in fiecare minut de sutele de posturi de radio, de editiile speciale ale ziarelor, de convorbirile intre prieteni. Chiar si cand ramanem singuri tot la Razboi ne gandim, adica tot sclavii Istoriei suntem.

Teroarea evenimentelor este nu numai umilitoare pentru fiecare dintre noi, ca fiinte umane, dar este, in cele din urma, sterila. Nimic nu se alege din acest contact permanent cu Istoria. Nu ne imbogateste cu nimic, nu descoperim nimic care sa merite cu adevarat descoperit.

Noi nu avem alta solutie decat sa contemplam. Adica sa iesim din Timpul istoric, sa regasim alt Timp. Uite ce fac, vorbi Stefan zambind. In ceasurile in care ma smulg Razboiului, citesc lucruri fara absolut nicio legatura cu actualitatea.

Citesc, bunaoara, poeti, filosofi, mistici, sau carti de preistorie. […] Iar daca in acel moment cade o bomba si ma omoara, ma omoara, cum va spuneam, ca om liber – iar nu ca sclav; caci ma omoara cu mintea fermecata de geniul unui poet, iar nu cu mintea unui om care se intreaba daca avioanele s-au departat sau nu de adapostul lui.”

Rolul meditatiei

Tot Eliade (pe care il luam ca indrumator in acest articol), expunea intr-o conferinta la Radio Bucuresti, beneficiile si rostul meditatiei.

“Gasim atatea lucruri de facut, atatea probleme de dezbatut, atatea munci de implinit – trecem prin atatea pasiuni si entuziasme, si revolte, si dureri, si bucurii – incat nu mai avem nici timp nici inclinare de a gandi putin si la fiinta noastra sufleteasca, la fericirea noastra. Fericirea se confunda, in lumea moderna cu numeroase erezii si simulacre – dar cea mai obisnuita confuzie sta intre fericire si confort.

Meditatia ar fi, deci, exercitiul spiritual prin care omul se intoarce in realitate, in adevarata realitate; pe care fiecare dintre noi o intrezareste cateodata dar pe care fiecare dintre noi o uita neiertat de repede.

Ganditi-va cate lucruri incurcate s-ar simplifica si cate dureri obscure ar fi inlaturate daca in fiecare noapte, inainte de a ne pregati pentru somn, omul ar ramane numai cateva minute singur si ar avea curajul sa priveasca drept realitatea.

Noi, de obicei, trecem direct din patimile, ambitiile, muncile si reveriile zilei in somnul inert al noptii. […] Meditatia este o foarte buna chemare la ordine, este un interval real intre cele doua mari perioade de vis – visul cotidian al iluziilor si patimilor si visul nocturn al trupului.

Prin meditatie ne reintoarcem in concret, in adevarata realitate – pe care micile realitati ale zilei (foamea, ambitia, confortul) o intuneca. Prin meditatie ne amintim ca suntem oameni, iar nu furnici, nici greieri, ca exista deci o demnitate a speciei umane, si aceasta demnitate este tocmai intelegerea sensului existentei noastre. Numai animalele traiesc fara constiinta vietii lor. Omul e dator sa isi dea seama de viata lui, de conditia lui umana, nu numai sa lupte pentru imbunatatirea acestei vieti.”

De Iuliana Nalatan | Prakriti School of Yoga | www.yogabucuresti.ro | www.yogatimisoara.ro