Si cu mine cum ramane?

Stau de vorba cu un prieten. Despre femei, normal! Suntem departe insa de necesarele reductii la nevoia de sex. Astazi, dupa o noapte bezmetica de jucat carti, suntem mahmuri si maturi.

Imi povesteste lucruri pe care le-am mai auzit sau le-am vazut, in carti si in viata. Trairi pe care le-am avut in doze homeopatice, cat sa imi trezeasca intuitii puternice, sa stiu la ce sa ma astept.

„Bai, Femeia, din momentul in care a nascut, are o legatura mult mai importanta cu copilul decat cu tine. Si asta ramane asa tot restul vietii“, imi spune.

Stramb din nas, bineinteles. Mi-e greu sa accept. Nu vreau sa accept. Imi trec flash-uri prin fata ochilor. Un profesor savant, redus la stadiul de cititor tacut de ziare de cele trei femei din casa lui.

Un alcoolic violent, incapabil sa-si pastoreasca familia cu iubire, urland agresiv la cei care se unesc impotriva lui: o sotie si cei doi baieti.

Un tata neamt care iese grabit si indispus dintr-un bordel din Bonn, scarbit ca trebuie sa faca asta. Ne trebuie o scoala de barbati, sunt de acord.

Un barbat matur nu ar trebui sa planga ca un copil cand realizeaza ca i-a fugit Paradisul de sub picioare. Cand isi da seama ca rasfatat, ingrijit, indestulat cum a fost la inceput, n-o sa mai fie niciodata.

Aveti dreptate: un barbat matur n-ar mai trebui sa aiba nevoie de o mama, pentru care sa concureze cu propriii copii.

O femeie n-ar trebui, nici ea, sa joace jocul asta periculos. Prea multe dintre ele ofera totul pentru a-si atinge scopul. Si sunt prea bune la a sugera ca viata lui va fi la fel, mereu. E obositor sa cresti copii. Dar nu cred ca o retragere din viata erotica se poate justifica asa. Miros, mai degraba, o premeditare lunga.

In Romania, cuplurile au probleme. Vin din adancimi greu de patruns ale miscarilor spiritului. Vin din barbati care trebuiau sa predea stafeta barbatiei, a curajului, a demnitatii intr-un sistem care considera lucrurile astea periculoase.

Vin din femei care trebuiau sa-si invete fetele sa fie cele mai frumoase, intr-un sistem in care toata lumea trebuia sa fie la fel de urata. Putini intelegem ce lucruri grave ni s-au intamplat.

Toate ne-au indepartat de singurul model de familie care nu naste perturbari. Familia in care toata lumea iubeste. In care nimeni nu e exclus pentru ca sunt mai importanti copiii.

In care nimeni nu loveste pentru ca nu mai primeste toata grija. In care un barbat si o femeie se iubesc, isi zambesc si se respecta si dupa ce a mai venit o gura mare-n casa, chiar daca e mai greu.

Si, ce-i drept, banuiesc eu ca uneori e foarte greu. A face totul pentru copilul tau e cel mai natural lucru cu putinta. Dar si romancele au caciuli si si le fura la fel ca romanii. Pentru ca atentia data copiilor vine, cu siguranta, din cele mai bune intentii.

Insa un barbat nemultumit va va strica copiii fara sa vrea. E un sfat de martie, doamnelor, doar pentru voi! Cu sotii vostri ma vad la o bere…