Superstitia in secolul XXI

In semiotica, vorbind despre structuralism, Claude Levi Strauss vorbeste implicit despre gandirea salbatica. Ea este un alt mod de a gandi lumea in care traim.

Studiind viata si ritualurile unor triburi, antropologul a dedus ca indigenii vizati de observatia experimentala au o alta perspectiva asupra lucrurilor si le pot intelege doar folosind acele structuri de gandire pe care le-au mostenit sau invatat de la tribul de apartenenta.Studiind viata si ritualurile unor triburi, antropologul a dedus ca indigenii vizati de observatia experimentala au o alta perspectiva asupra lucrurilor si le pot intelege doar folosind acele structuri de gandire pe care le-au mostenit sau invatat de la tribul de apartenenta.

In secolul XXI, gandirea salbatica este calitatea indigenilor care par sa traisca o istorie separata de a nostra… Cel putin la o prima vedere. Totusi, multi dintre noi avem ritualuri care aduc acest tip de gandire chiar in inima civilizatiei: Cu ce bluza sa ma imbrac la interviu ca sa imi poarte noroc? Merg trei pasi inapoi ca sa elimin „blestemul” pisicii negre care mi-a trecut calea? Ce mai scrie azi la zodia mea? Toate aceste feluri de a ne comporta in anumite situatii sunt metode de a percepe lumea. Ce e drept, destul de comune, pe unii ne ating mai mult, pe altii mai putin. Totusi, aplecare catre superstitie avem toti. Cum se explica ea din punct de vedere psihologic? Ramane sa dam glas cercetarilor din domeniu:

Ce este si ce nu este superstitie?

• Definitii stricto sensu ale superstitiei nu exista, fiecare cercetator incercand sa fie cat mai exhaustiv. Cert este ca problematica superstitiei a interesat psihologii inca din faza de evolutie a psihologiei ca stiinta atestata (apud What does a „superstitious” person believe? Impressions of participants, Journal of General Psychology, 10/1/2003):
• Warren, 1934, era de parere ca superstitia este o dispozitie sau o tendinta de a atribui cauze oculte sau supranaturale unor fenomene chiar daca se poate demonstra stiintific natura cauzelor reale.
• Maller & Lundeen, 1933, sustin ca o persoana superstitioasa atribuie relatii cauzale intre fenomene si obiecte care nu suporta niciun tip de relatie una fata de alta.
• Si cercetarile relativ recente ale lui Stuart Vyse, 1997 autorul cartii Believing in Magic: The Psychology of Superstition accentueaza latura irationala, absurda a superstiei.

Totusi, nu toate ritualurile sunt superstitii. Daca, de exemplu in sport este recomandabil ca jucatorii sa aiba anumite moduri de a se purta – un salut al echipei care „sa le aduca noroc”, in alte situatii nu mai vorbim de valoarea inofensiva a ritualului. Daca, de exemplu, un jucator se hotaraste sa poarte acelasi tricou la toate meciurile pentru ca l-a purtat si cand a inscris de 3 ori intr-o singura repriza, el deja atribuie cauza succesului sau in alta zona decat in cea legata de capacitatile sale.

Cu privire la tipurile de superstitii, Jahoda (apud What does a „superstitious” person believe? Impressions of participants, Journal of General Psychology, 10/1/2003 ) a facut o clasificare generala:

• Perspectiva asupra lumii care poate implica anumite ritualuri sau credinte religioase
• Superstitii dobandite social – pisica neagra, numerologie etc.
• Superstitii alimentate de experiente oculte, de evenimente cum ar fi experientele extracorporale sau dincolo de moarte care contrazic sistemul majoritar de perceptie a lumii si care creeaza anumite idei despre ce ar fi apoi (ideea de rai, iad, este pentru foarte multi o simpla superstitie).
• Superstitii personale – bluza norocaoasa, numarul norocos etc.

Un studiu realizat de Jeffrey Rudski si publicat in Journal of General Psychology, 10/1/2003 a aratat ca oamenii percep ei insisi intr-un anume fel persoanele superstitioase. Cei mai multi dintre cei 170 de subiecti participanti la studiu leaga superstitia de traditiile care le-au fost transmise cultural. Totusi, ei nu au corelat credinta religioasa cu superstitia.