Așteptări și proiecții ireale. Chiar avem nevoie de ele în viață?
Anul în care am lăsat în urmă așteptările din viața mea a fost anul 2018. După 28 de ani, trăind în mentalitatea aceasta nocivă și după o dezamăgire supremă în dragoste, am făcut pact cu mine să renunț la așteptările față de oameni, exterior și viață. A fost cea mai bună decizie din viața mea, și sunt deja 7 ani de când am luat-o pe acest drum liniștit al vieții.
„Lumea” mă crede câteodată „nebună” sau că poate aberez și că acest lucru nu se poate. Și sunt întrebată dacă am renunțat și la așteptările față de mine pe lângă cele exterioare mie. Iar de fiecare dată răspunsul meu este la fel. Față de mine am respect, răbdare, iubire, curaj, voință, încurajări, înțelegere, proiecte discutate în prealabil cu sinele și multe alte resurse pentru o conexiune frumoasă și eficientă cu mine însumi.
Motivul principal de renunțare la așteptările din viață este DUREREA nejustificată din punctul meu de vedere. Doare al naibii de tare când te agăți de niște așteptări și acestea nu se împinesc așa cum îți dorești. Ținem cu dinții de niște lucruri, situații sau persoane pe care nu le putem controla oricât am dori și nu putem controla nici rezultatul final.
Mai sunt multe alte motive de renunțare la așteptări și consecințe în urma nerealizării lor, cum ar fi:
• Stări interioare create precum anxietate, frustrare, nervozitate, presiune, neliniște, ranchiună, tristețe, îndoială, grijă, ură, supărare, suferință
• Stări exterioare create între mine și alte persoane precum tensiuni, neînțelegeri, certuri, dezamăgiri, relații rupte, comunicare precară
Mecanismele de declanșare a unei așteptări pot fi următoarele:
• Perfecțiunea
• Nevoia de a controla tot în viață
• Programul mental moștenit din copilărie și mediul extern
• Stima de sine scăzută
• Căutarea fericirii în exterior în loc de propria persoană
Doamne, îți mulțumesc! Câtă suferință am evitat în ultimii 7 ani! Nu îmi vine să cred!
Încet-încet, viața mea a devenit mai ușor de dus pe zi ce trece, mai liniștită, mai calmă, cu mai puține conflicte, cu timp mai mult pentru recunoștință, pentru propria persoană, pentru relații sănătoase cu cei din jur, în special timp mai mult pentru ceea ce contează în viața mea.
Iar acest lucru mă bucură enorm în prezent. Azi pot spune că am făcut una dintre cele mai bune și benefice alegeri conștiente din viața mea.
A fost un drum lung de autosabotare, suferință, neînțelegeri, proiecții ireale asupra celorlalți, multă energie negativă acumulată și emoții suprimate/reprimate precum furia.
M-am luptat mult cu furia în viață, furia altora, furia mea față de alții sau față de propria persoană. Modul de exprimare a fost diferit față de țință. Față de alții, reușeam să o ascund pe cât puteam până când explodam sau făceam implozie atunci când se umplea paharul. Iar față de mine, bineînțeles că eram mai dură sau neînțelegătoare, mai pretențioasă, mai supărată decât pe ceilalți. Una dintre consecințele așteptărilor față de propria persoană poate fi, de exemplu, burnout-ul, experiență pe care am trăit-o pe pielea mea de trei ori în 34 de ani.
Îmi place să dau următorul exemplu când vine vorba de presiunea creată de așteptări și anume oala numită cuctă. Dacă supapa nu ar exista la nivelul capacului acestei oale, s-ar declanșa o explozie/implozie, iar acest lucru se întâmplă și cu corpul uman atunci când nu eliminăm ceea ce ne dăunează încă din viață.
Bine a zis Haruki Murakami: „Durerea nu poate fi ocolită, dar suferința prelungită este o alegere.”
De încheiere, vă las două teme pentru acasă și două citate:
„Așteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.” (William Shakespeare)
„Binecuvântați sunt cei care nu se așteaptă la nimic, căci nu vor fi niciodată dezamăgiți.” (Edward A. Murphy)
