Bărbații și femeile jelesc diferit moartea cuiva drag

Bărbații și femeile nu încetează de a fi de sex diferit atunci când moartea intră în viața lor, și diferențele sunt foarte vizibile și atunci când vine vorba despre doliu. Așa că trebuie să înțelegem, bărbați și femei deopotrivă, că felul în care celălalt își manifestă durerea este normal să difere, că nu înseamnă că suferă mai mult sau mai puțin, și, mai ales, că se poate găsi o cale comună de a jeli.

Bărbații și doliul – așteptarea de la bărbați în cazul unui doliu în familie este ca ei să fie puternici, să nu plângă, dar și să se ocupe de detaliile practice ale înmormântării.

În mentalitatea românilor, bărbatul trebuie să fie în control, încrezător puternic, să nu se lase biruit de emoții sau de durere, să fie rațional, analitic, curajos , și să facă ce e de făcut fără să țină seamă de propria sa durere.

Ce îl ajută pe un bărbat să treacă mai sănătos prin procesul de doliu ?

În primul rând, nevoia de timp și spațiu. Când vezi că stă singur în tăcere, poți să-l întrebi dacă vrea să-l lași singur sau dacă preferă să vorbească despre ce-l apasă, și respectă-i răspunsul.

În al doilea  rând, are nevoie să fie activ. Nu te supăra dacă vezi că petrece prea mult timp la sala de sport, sau meșterind prin curte sau la servici. Dacă planifică să facă ceva si apoi se ține de planul său, acest lucru îi dă un sentiment de control, recuperând astfel sentimentul acut de lipsă de control pe care o are atunci când cineva iubit îi moare.

În al treilea  rând, dacă există un vinovat de moartea celui drag, trebuie să știi că este parte din procesul de doliu al unui bărbat să lupte ca cel culpabil să fie pedepsit. Dacă moartea s-a produs din vina unui șofer beat, sau a unui doctor neatent, lupta pentru pedepsirea vinovatului îl va ajuta pe un bărbat să sufere cu mai multă demnitate,

În al patrulea  rând, unui bărbat în doliu îi prinde bine să aibă o hartă a călătoriei pe care o va face prin doliu. Ține de firea bărbatului să știe ce -i  stă înainte, ca să poată fie bine pregătit, atât pentru siguranța sa, cât mai ales pentru binele celor care depind de el. De aceea, pe un bărbat îl ajută să știe, măcar un pic, la ce să se aștepte. Totuși, spre deosebire de o femeie el va prefera uneori să afle aceste lucruri singur, citind o carte despre doliu sau căutând informații pe Internet  – oricum, nu prin a vorbi cu cineva despre ce simte.

Pe de altă parte, dacă ești bărbat trebuie să știi că uneori femeia din viața ta cu care împarți doliul ( în mod deosebit soția în cazul în care v-ați pierdut copilul) are nevoie să știe că nu e singură în durerea ei. Față de ea, încearcă să vorbești chiar dacă te va îneca plânsul, acel temut adversar.

Femeile și doliul – femeile procesează moartea unei persoane dragi într-un mod foarte diferit de bărbați

În primul rând, trebuie știut că limbajul femeilor este diferit de cel al bărbaților. Vocabularul de uz curent al unei femei tinde să cuprindă mai multe cuvinte ce descriu emoții, ceea ce înseamnă că le este mai ușor să exprime emoții. O femeie poate spune ,,mi-e dor, îi simt lipsa, mă doare inima, mă seacă la inimă, sunt frântă, distrusă, amărâtă, iritată, m-a rănit, mi se rupe inima de dorul lui, etc.  ”  pe când un bărbat se limitează la folosirea unor cuvinte care doar sugerează o stare negativă, fără a o descrie însă. Exemplu : moartea unui copil  – bărbații tind să spună : E greu, e cumplit”, pe când pentru femeie  -,, E cumplit, sunt terminată, parcă nu mai am lacrimi să plâng”.

Evident, nu este  un adevăr universal – sunt bărbații care tind să vorbească mai mult sau femei care preferă să se închidă în ele, însă în cercul lor cel mai intim, sau poate chiar doar în prezența celuilalt membru al cuplului, aceste diferențe sunt aproape mereu valabile.

În continuare, o femeie are nevoie de prezența celor dragi în jurul său atunci când jelește. Neavând de înfruntat prejudecățile societății – este de așteptat ca o femeie să fie mai deschisă în legătură cu durerea ei decât un bărbat – ea este mângâiată de prezența înduioșată a celor apropiați. Îmi amintesc că m-am simțit consolată în mod straniu la înmormântare văzând mulțimea de oameni care plângeau. Nu pot explica de ce durerea lor o micșora un pic pe a mea, dar așa era. Este adevărat că o durere împărtășită se micșorează în timp ce o bucurie împărtășită se înmulțește.

De asemenea, pe o femeie o ajută să poată vorbi despre pierderea ei și despre durerea pe care o simte. Cu cât jalea este mai mult pusă în cuvinte, cu atât ea își pierde din putere, deși înainte de a slăbi, ea va crește. Ființa umană nu are în general capacitatea de a menține un sentiment la intensitate maximă la nesfârșit . De aceea este important ca cea care suferă să poată să își spună povestea, să își pună durerea în cuvinte. Din nou, un prieten care știe să asculte și care își face timp pentru ea, valorează nespus de mult.

Un alt lucru care poate să aducă mângâiere unei femei este să ducă la bun sfârșit acțiuni începute de către cel drag sau împreună cu acesta în trecut. De multe ori jalea e mai mare când ne aducem aminte de lucruri sau conversații începute și rămase neterminate, sau de lucruri niciodată spuse.

Lucrul de mână început de mama, planul de zugrăvire început de soț, copilul pe care nu a apucat niciodată să îl cunoască pe  tata, și, mai greu decât tot, acel „te iubesc“ sau „îmi pare rău“ pe care nu ne-am încumetat să-l spunem la timp ne împing într-un abis de disperare și neputiință.

Așa ca, pe cât posibil, apucă-te și termină ce au început ei, și e posibil că la sfârșit să experimentezi o stranie împăcare cu realitatea.

Plânsul împreună, în intimitate, fără spectatori și întreruperi accelerează procesul de vindecare, și întărește mult legătura dintre voi, fără a știrbi cu nimic din calitatea ta de bărbat puternic. Este important într-o durere împărtășită să găsiți un limbaj comun, și să intrați unul în teritoriul celuilalt  – tu uneori vorbind cu ea despre ce simți, despre durerea ta, poate și lăsând câte o lacrimă să curgă, și ea, alteori lăsându-ți libertatea de a fi singur și de a te vindeca în termenii tăi.

Bibliografie:

Anda Mogoș , Drum prin doliu, Editura Prior , București , 2013