Binele este noul lux

În fiecare moment, modul în care funcționăm este o ALEGERE.
În general, omul funcționează după strategii “malefice” precum victimizarea, manipularea, programarea neurolingvistică, atacul energetic, dezinformarea, înscenarea, minciuna, specula, dominarea și seducția.
Aceste tehnici sunt produsul minții și devin reprezentative pentru o persoană pe măsură ce aceasta le exersează, și le însușește și le permite entităților din spatele acestor tehnici să se manifeste prin el. Fenomenul este precum o subducție pe care omul o permite de dragul rezultatului, al succesului, renunțând la a mai funcționa prin el. Aceasta se întâmplă și prin participarea la anumite cursuri și inițieri. Omul, fiind prea preocupat de rezultat, de a obține ceva fără efort, fără discernământ, merge acolo unde merge toată lumea și nu ezită să facă pacturi peste pacturi de dragul unei vieți mai bune.

Motivația oamenilor este aceea de a DEMONstra ceva altor oameni, acelora pe care vor să se răzbune ori cu care sunt în competiție. Mai rar ca omul să facă ceva din drag de el însuși, dornic de bine genuin. Omul vrea să se îmbogățească, să fie deasupra altora, să aibă din ce în ce mai mult și de aceea renunță la el, sfărâmându-se în mii de cioburi de dragul materiei. Dacă motivația lui ar veni din drag de propria persoană și din atitudine evolutivă, el nu ar mai comite la fel de multe greșeli, de alegeri în detrimentul sinelui. Căile care i se deschid sunt conform cu ceea ce omul vrea, cere și consideră că are nevoie. Spre exemplu, un om poate vorbi frumos, poate spune o poveste impresionantă și poate câștiga admirația celor din jur. În schimb, interiorul lui poate fi la polul opus, dominat de egoism, răutate și interes de a profita de alții. El este maestru în această artă a disimulării. Totuși, atunci când, în secret, el va căuta pe cineva care să îl scoată din iadul pe care și l-a creat singur, se va îndrepta spre cineva ca el. Un maestru malefic, bine intenționat la exterior. Ceea ce îi unește pe ei este interiorul lor întunecat. Fiecare, purtându-se frumos, va avea impresia că prostește pe celălalt. Victoriile sunt ale acelora care au mai multă putere. Cine practică răul, devine puternic. Însă el nu este „owner-ul” rezultatelor. În timp, aceste persoane se schimonosesc, se gârbovesc, devin dezagreabile vizual și energetic.

Cine practică binele, capătă FORȚĂ și strălucire.

Aceste persoane devin frumoase, o frumusețe mai presus de estetică. Ele nu sunt posesive și nu au ca scop să dețină rezultatul. Totuși, câștigul lor este energia care îi parcurge și care stă la baza acțiunilor lor.
Fiecărui om i se deschide calea, pe măsură ce pășește dar mai ales, în funcție de ce are în interior și de patronul de care el ascultă.
Oamenii vor să fie răi dar să primească bine. Vor să rămână avari dar să fie tratați cu generozitate; vor să evolueze blocându-le evoluția altora. Oamenii vor să mănânce ei tot tortul.
Tehnicile de viață bună au apărut ca necesitate de a le înlocui pe cele vechi care aproape că au distrus omenirea. Până acum nu a existat nimic bun autentic. A existat doar rău sau bine parțial (rău împachetat în staniol); această afirmație poate crea controverse, însă cine aruncă o privire asupra societății, nu mai are nevoie de explicații.

Tehnicile de viață bună au o energie curată, simplitate și se pot utiliza pentru îndeplinirea obiectivelor.

Pot părea grele deoarece nu face altcineva munca în locul tău. Merită totuși încercate, deoarece, reamintesc, în celelalte cazuri, neavând tu experiență și nefuncționând prin tine, nu te poți numi „owner-ul” rezultatelor. Poate că așa se dezvoltă sindromul impostorului.
Învățând tehnicile de viață bună, mai întâi goleşti recipientul de rău și de vechi și înveți să funcționezi diferit, prin tine, învățând constant. Primești ghidare, nu devii MARIONETA vreunui sistem.
Dacă privim societatea, observăm că în anumite sisteme, un om este investit cu putere din partea unei grupări de oameni, iar acesta începe să se simtă buricul pământului. El începe să se creadă deștept, puternic și fabulos grație statutului care i-a fost oferit. El nu se gândește: ce dau la schimb?
Ce valabilitate are această putere pe care mi-au dat-o ceilalți?
De ce sunt aici dacă nu am competențele necesare?
El, în schimb, se va bucura de șansa lui, de beneficii și își va induce că este meritul lui totul și că are valoare. Într-o zi, el nu va mai fi util pentru sistem și va fi aruncat ca pe o măsea stricată. Așa procedează maleficul. Fie că e în plan subtil, fie că este vorba de ceva concret, pentru el omul este un instrument, un bec pe care îl consumă și apoi îl înlocuiește.
Persoanele obișnuite să funcționeze preponderent în malefic, se tem că își pierd puterile atunci când încep să își însușească tehnicile de viață bună.
Este necesar să înțeleagă faptul că puterile lor nu sunt ale lor și că sunt ca și expirate; ei știu asta, de aceea și caută; lor nu le ia nimeni RĂUL cu forța; nici nu ar fi posibil; nu sunt amenințați să devină îngerași. Răul este și va fi încă o perioadă, o opțiune pentru oricine. Este în natura umană să o aleagă ca fiind prima opțiune. Binele este necesar, dar nu obligatoriu. Ține mai mult de evoluție și de o viață bună. Binele este exclusivist, premium, „is the new luxury”.