Când „suficient” nu mai e despre cât dai, ci despre cât de prezent ești
Sărbătorile vin cu o presiune care se strecoară tiptil, dar ajunge să apese tot mai tare: „Oare am făcut destul? Am dăruit destul? Sunt eu destul?” Și uite cum, în loc să simţim bucuria Crăciunului, ajungem să ne transformăm în alergători de maraton între mall-uri, căutând cadouri care să umple un gol pe care nu-l putem explica. Un gol care, dacă suntem sinceri, nu are nimic de-a face cu cadourile.
Pe scurt, credem că dacă oferim mult (în cantitate), vom primi iubire (în calitate). Și atunci, umplem bradul până devine aproape invizibil sub mormanele de cutii, spunându-ne că „Poate acum e suficient.”
Dar este? Sentimentul de insuficienţă este o poveste pe care o ducem cu noi, tăcut, de multe ori fără să-i cunoaștem sursa.
În cartea mea, povestesc despre un caz care mi-a rămas în suflet. O tânără extrem de realizată profesional, cu doctorat în derulare și multe succese în spate, dar care simţea, mereu, că nu e suficientă. La fiecare conferinţă la care participa, în ciuda laudelor și a feedback-ului pozitiv, tot ce putea să gândească era: „Sigur au fost doar politicoși. Cercetarea mea nu e chiar atât de grozavă.” Când am întrebat-o ce înseamnă „suficient” pentru ea, a rămas un pic pe gânduri și mi-a spus: „Nu m-am gândit niciodată la asta.”
Și atunci am realizat împreună ceva important: mulţi dintre noi ne luptăm să atingem un standard pe care nici măcar nu știm să-l definim, dar care ne urmărește constant. Alergăm spre o linie de sosire pe care nu o vedem și nici nu știm dacă există. Dacă vrei să descoperi cum a reușit această tânără să-și definească suficienţa și cum poţi face și tu asta, te invit să citești povestea completă în cartea mea Răspunde vieţii cu DA, NU o mai amâna!.
Sentimentul de insuficienţă nu este ceva rar întâlnit. De fapt, îl regăsim în atât de multe momente ale vieţii noastre, iar sărbătorile par să-l amplifice cel mai mult – vrem să facem totul perfect, să oferim cadouri impresionante, să creăm amintiri care să lase pe toată lumea fără cuvinte. Dar, oare, pentru cine facem toate acestea? Pentru cei dragi? Sau pentru a alunga acel gol interior care ne șoptește că, oricât am face, tot nu e suficient?
Citește continuarea articolului în ediția dublă decembrie 2024 – ianuarie 2025 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
Sunt Corina Danu – Psiholog Clinician, Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental și Hipnoterapeut cu dorință și pasiune de a facilita călătoria oamenilor spre liniștea lor interioară și descoperirea sensului vieții. Cu o experiență de peste 15 ani în diferite arii din domeniul resurselor umane, am ferma convingere că oamenii sunt cea mai valoroasă, organică și maleabilă resursă pentru dezvoltarea lor continuă. Aceasta nu este doar o convingere, ci coloana vertebrală a pasiunii mele profesionale, motorul care m-a inspirat și m-a motivat să îmi dedic viața vocației de Psiholog.